Monthly Archives: January 2010

Pierre Gagnaire Paris

Foarte creativ si individual, meniul de 3 stelutze Michelin al lui Gagnaire este mereu altul, ceea ce te face sa te intorci mereu. Noi am ales tasting menu (Le menu d’ete) la recomandarea celui mai francez matre d’  pe care l-am vazut (avea o mustata tip Hercule Poirot mortala, si la intrebarea “dar de unde sunteti” a scos un HMMM tipic francez blazat) . Dar in rest au fost foarte dragutzi cu noi.

In general felurile constau dintr-un ingredient principal, dominant iar restul sunt pentru o nota deosebita. Complex dar nu elaborat.

Citeste articolul

3

Alain Ducasse – in sfarsit pentru amatori

Inca sub mirajul soarelui toscan, cu prima ocazie in care am fost la Paris m-am inscris la un curs de jumate de zi la foarte nou deschisa scoala de amatori a lui Alain Ducasse (pe care nu cred ca trebuie sa il mai prezint). In ziua cu pricina era curs de gatit la wok.

Scoala are mai multe studiouri de gatit, foarte trendy, fiecare in alta culoare, echipate de MIELE cu ultima generatie…sertare calde pentru farfurii, sertare reci pentru legume, plita cu ochi ingropat pentru wok, usa la gunoi cu deschidere la picior nu cred ca lipsea ceva. Am avut un chef formator detasat de la scoala de profesionisti omonima….si cu mare parere de rau am constat ca nu avea niciun haz. Explica ca la seminarul de anul 3 plictisit si fara motivatie…unde era voia buna din Italia?

Citeste articolul

2

Sunt foodie oficial

Nu obisnuiesc sa scriu la reviste….dar cum a treia oara am vazut in Good Food ca au pus malai la bezele nu am mai rezistat….si am scris si iata ca m-am ales cu un frumos interviu in revista de profil si cu o noua prietena.

( nota: ce e cu malaiu? pai in reteta originala, in engleza adica, apare cornflour si asta inseamna amidon sau Gustin sau Maizena si ei tot traduceau furculision cu malaiu ala….si tocami la bezele, desertul mai favorit)

A fost o experienta interesanta…Adina tot ma intreba daca ma deranjeaza ca vorbim sau firele sau luminile, dar in mod curent gatesc cu 2 copii care vorbesc intruna, care lasa masinutze peste tot pe jos, etc…eram in elementul meu. Am gatit”mancarea lui Ego” cum ii spune Alex, adica pt cine nu il cunoaste pe Remy,  ratatouille dupa reteta din filmul de desene animate cu acelasi nume.

Citeste articolul

1

Salt – A world history

Am intrat in ziua Z la Barnes Noble sa imi cumpar cartea atat de asteptata a lui Dan Brown…si pana la marele stand amenajat in mijloc mi-au cazut ochii pe o carte intitulata “SALT – A world history”…hm ia uite ce carte pentru o foodie

Si Doamne ce descoperire…in primul rand l-am descoperit pe Mark Kurlansky, autorul, care scrie incredibil despre un asa subiect. Este un jurnalist de food, premiat ca Best Food Writing, si nu dezamageste. A mai scris si “Codul – Biografia pestelui care a a schimabt lumea”.

Citeste articolul

2

Toscana….mamma mia!!!!

Imi place la scoala, zau…imi place sa invat lucruri noi. Imi place si sa gatesc, deci o scoala de gatit parea o idée buna. Dupa multe cercetari si stat pe net am descoperit destinatia ideala, Casa Ombuto din Toscana, nominalizata top 10 cooking schools in Europa.

Mancarea italiana este prima mea preferinta si zona avea un miraj bine infipt subliminal de filmele hollywoodiene asa ca mi-am luat inima in dinti si am plecat. Singura, pentru prima data singura intr-o vacanta.   Am peste 30 de ani, vorbeam limba, cat de greu putea sa fie…(tata nu era asa convins)

Citeste articolul

2