Cu scuzele de rigoare pentru Franta si Italia, nu cred ca exista o tara mai mancacioasa decat Singapore, daca e ceva care nu poti spune in Singapore este “imi e foame”…la cate optiuni ai peste tot si la orice ora, si foarte bune, este imposibil sa te apuce foamea.
Am avut parte de cateva zile eminamente foodie in acest oras vibrant, in care nu poti vaita de foame dar suferi grav de caldura si umiditate. De la faimoasele hawker centers la restaurante stelate, tarabe si piete, toate mi-au placut.
Chowder, o supa de peste de cele mai multe ori, dar si de legume sau pui sau o combinatie, isi are originile in Europa si America de Nord, este un fel care a calatorit pe vapoare si s-a dezvoltat in satele pescaresti. Termenul se pare ca vine de la chaudiere, numele francez al vasului in care pecarii faceau supa chowder.
Este o supa groasa, de cele mai multe ori de la cartofi dar sunt si variante cu faina si se face cu scoici sau peste. Am mancat cateva farfurii de chowder in vara cand am fost in San Francisco. Si tot de acolo si-au amintit si foodie kids de ea cand mi-au cerut sa le fac “supa aia de scoici si cartofi”.
Cum prin luna septembrie am ajuns in Singapore am zis sa nu pierdem ocazia si sa vizitam restaurantul de top 50 din sat 🙂
Pe numele lui Andre, purntand numele lui chef Andre Chiang, restaurantul ofera o bucatarie franceza reinterpretata si anul acesta este pe locul 46 in top. Chiang s-a format in Franta sub bagheta lui Pierre Gagnaire si respecta tehnicile clasice franceza desi acum lucreaza cu ingrediente locale si se ghideaza dupa principiile octafilozofiei, cele 8 discipline fiind: Pure, Salt, Artisan, South, Texture, Unique, Memory, Terroir. Meniul se ghideaza deci dupa aceste discipline, astefel ca la Unique putem avea un ingredient unic sau unul banal prezentat in mod unic, la South un fel inspirat din Sudul Frantei si tot asa. Ele difera in funtie de sezon, si la fel difera si ordinea in care apar, pentru ca vara South poate fi un fel lejer care apare la inceputul meniului, iar iarna unul mai greu care sa apara la felul 2. Ni s-a spus ca si in timpul serii se mai modifica meniul, daca termina un ingredient schimba pe loc felurile…ceea ce e adevarat, am zarit niste farfurii diferite fata de ce am primit noi la cei veniti mai tarziu.
De cand a inceput scoala, intrebarea “ce mancam diseara” mi se pare mai grea. Peste vara aruncam o salata de rosii pe masa, niste branza proaspata, un pepene galben si niste prosciutto crudo de la Francesca si treaba era rezolvata.
Acum nu mai e asa simplu. Baietii sunt mai infometati dupa 8 ore la scoala si inca una de inot sau muzica, si doar o salata nu mai rezolva problema. In plus trebuie sa tin cont si de ce mananca la scoala la pranz pentru ca am primit de cateva ori aaa, ai facut peste, peste am avut si la pranz…damn, se pare ca si cei de la catering tot marti si joi au peste cand vine marfa la Metro. M-am invatat si consult din timp meniul care e afisat pe site scolii. Iar a treia mare problema este, recunosc ca e numai din vina mea, ca nu mananca acelasi lucru intr-o luna, vor mereu altceva. Doamne fereste sa fac chiftele la o saptamana distanta…dar am mancat chiftele si joia trecuta. Mda, my bad.
Avocado intins pe paine a devenit asa banal ca l-am vazut mentionat intr-un articol “ce sa nu mai pui pe instagram”. Dar ce sa pun pe paine atunci? Pentru ca sunt dimineti in care ma uit la cana cu Nespresso (lately imi place mult Caramelito) si nu stiu ce mai pun langa. E prea racoare dimineata dupa ce am alergat cu cainele ca sa fiu fericita cu un simplu iaurt. E inca prea cald sa fac un porridge. Asa ca imi face cu ochiul painea dar ce sa pun pe ea?
Mai jos o colectie de astfel de dimineti.