Eat the foodie year – Februarie

Gata si luna februarie, cu ultima zapada si cu sarbatorii amoroase. Proiectul Eat the foodie year a progresat frumos, si am avut multe motive de sarbatorit culinar.

Ce am serbat in februarie.

2 Februarie – Jour de Crepes

A doua zi din februarie este o sarbatoare catolica, Candlemas (in franceza La Chandeleur), zi in care este traditional sa mananci clatite. Multe. O alta traditie a zilei este sa intorci clatita ca un expert, cu o singura mana, in timp ce in cealalata sa ti o moneda. Daca iti iese atunci vei avea noroc tot anul. Mi-a iesit 🙂

3 Februarie – Carrot Cake Day

Faimosul tort de morcovi a aparut in Evul Mediu se pare, cand se foloseau morcovii pentru a indulci in lipsa de alte surse de dulce, nu exista zahar pe atunci. Prin anii 70 a fost o moda cu acest tort “sanatos”, dar deja avea zahar ca orice alt tort. Azi il gasim pe meniuri la multe cafenele si restaurante.

4 Februarie – Homemade Soup Day

Ahh, supa de casa. La noi mereu fierbe o oala cu supa, cu oase de pui ramase de la puiul la cuptor in weekend, din legumele ramase prin sertar in frigider si care nu mai sunt bune la altceva, din oase de vita cumparate din Obor la prima ora. Nu fac mereu supa ca sa o mancam in acea zi, ci o pun la frigider sau congelator pentru alta data. Dar o cana de supa fierbinte cand afara inca e ger, e cel mai frumos lucru care il poti gasi acasa.

5 Februarie – World Nutella Day

Aceasta sarbatoare nu mai are nevoie de introducere. Nutella este iubita de copii dar si cei mari, si mereu avem un borcan in dulap. Sa fie.

7 February – Fettuccine Alfredo Day

Aceste paste foarte cunoscute au aparut in 1914 cand un tanar italian pe numele lui Alfredo di Lelio a folosit mai mult unt decat era obisnuinta in incercare de a-si convinge sotia gravida sa manance. Si restul e istorie.

9 Februarie – Bagel and Lox Day

Nu am gasit nicaieri sa cumpar bagels, asa ca m-am dus la singurul foodtruck care asa ceva si am luat deja unele facute cu cream cheese si somon. Nu am ratat ocazia.

10 Februarie – Cream Cheese Brownie Day

Negrese cu branza nu mai facusem niciodata, de asta imi place proiectul asta, am ocazia sa incerc lucruri noi. Negresele cu branza sunt o combinatie foarte interesanta, contrastul dintre ciocolata fudgy si branza dulce este binevenit. Dar si periculos 🙂 Pot manca mai multe asa.

13 Februarie  – Tortellini Day

Am facut cea mai simpla reteta de tortellini pentru aceasta zi, Tortellini in Brodo. Simpla dar a durat cateva ore sa iasa supa de vita asa cum trebuie. Cu putin parmezan ras deasupra a fost minunat. Nici asta nu mai gatisem, de obicei ii fac cu sos, dar recunosc ca mi-au placut foarte tare.

14 Februarie – Cream Filled Chocolates Day

Ce alta sarbatoare putea fi azi? Praline de ciocolata normal. Nu am forme cu inimioare dar am facut floricele. Am temperat cu grija ciocolata ca sa imi iasa asa lucioase, altfel sunt realtiv usor de facut.

16 Februarie – Almond day

O tarta cu pere si frangipane (pasta de migdale) mi s-a parut cea mai buna alegere pentru azi. Am mai adaugat niste Disaronno in frangipane si in siropul in care am posat perele pentru extra almond flavour.

17 Februarie – Cabbage Day

Varza murata imi place foarte mult. O mananc de cate ori am ocazia, si nimic nu imi place mai mult la nunti decat sarmalele. Acasa le facem rar, de sarbatori, asa ca ma bucur cand pot si eu. In rest o varza calita rapida e oricand binevenita.

19 Februarie – Chocolate Mint Day

Ciocolata cu menta este pasiunea mea. Ritter Sport cu menta este in special o favorita si cand o gasesc (ca nu e chiar peste tot) golesc raftul. Gata, am recunoscut.

21 Februarie – Sticky Bun Day

Mai intai sa clarificam ca azi serbam Sticky Bun si nu Cinnamon Rolls (asa ca nu va repeziti la Cinnabon azi). Sticky Buns sunt umplute, taiate si apoi coapte intr-o tava pe fundul careia este un strat generos de caramel. Dupa ce sunt gata, se intoarce tava si…well e de bine. Reteta pentru minunea de mai jos am gasit-o aici.

23 Februarie – Banana Bread Day

Ah, banana bread. Asa dragutza si buna si confortabila. O fac mereru cand raman niste banane negricioase pe masa, si este foarte apreciata de toata familia. Dog included. Nu va panicati, nu ii pun stafide sau ciocolata. Sa placa la toata lumea.

24 Februarie – Tortilla Chip Day

Chipsurile de tortilla au aparut in California si nu in Mexic cum probabil credeti. O doamna intreprinzatoare a luat lipiile de porumb (tortilla) care ieseau strambe din masina fabric familiei ei, El Zarape Tortilla Factory ca sa fie clar, le-a taiat in triunghiuri si le-a prajit, apoi le vindea cu 10 centi punga. Cat de populare sunt se vede si azi. Tortilla chips se mananca cu salsa, guacamole sau sos de branza, dipping style. Acum ca sa fie clar, nachos este un fel de mancare din tortilla chips peste care se pune generos o multime de toppings, de la carne la rose, branza sau legume.

25 Februarie – Clam Chowder Day

Am mancat prima data clam chowder intr-un oyster bar de sub Central Station in New York. O revelatie. O fac si acasa destul de des, poate o data pe luna. In general imi place varianta New England, cu smantana. Dar cum aceasta a avut propria zi pe 21 Ianuarie, pentru azi am facut una stil Rhode Island, clara, fara smantana dar cu mult bacon prajit deasupra.

26 Februarie – Pistachio Day

In general imi place mancarea pentru care muncesti un pic, acolo macar sa calesti o capa. Sau in cazul fisticului sa deschizi fiecare sambure verde. Combinatia mea preferata la mic dejun este cu avocado, smochine si fistic. Cateodata si iaurt.

27 Februarie – Kahlua Day

Ei nu, nu m-am dus sa cumpar o sticla numai pentru azi, am mereu o sticla in dupap. In case of baking sa fie. Azi mi-am turnat un shot in prima cafea pe care am baut-o afara, pe terasa. A venit primavara.

Proiectul revine luna viitoare. Pana atunci, eat the year!

4

6 thoughts on “Eat the foodie year – Februarie

  1. Ines Di Lelio

    HISTORY OF ALFREDO DI LELIO CREATOR IN 1908 OF “FETTUCCINE ALL’ALFREDO” (“FETTUCCINE ALFREDO”), NOW SERVED BY HIS NEPHEW INES DI LELIO, AT THE RESTAURANT “IL VERO ALFREDO” – “ALFREDO DI ROMA” IN ROME, PIAZZA AUGUSTO IMPERATORE 30

    With reference to your article I have the pleasure to tell you the history of my grandfather Alfredo Di Lelio, who is the creator of “Fettuccine all’Alfredo” (“Fettuccine Alfredo”) in 1908 in the “trattoria” run by his mother Angelina in Rome, Piazza Rosa (Piazza disappeared in 1910 following the construction of the Galleria Colonna / Sordi). This “trattoria” of Piazza Rosa has become the “birthplace of fettuccine all’Alfredo”.
    More specifically, as is well known to many people who love the “fettuccine all’Alfredo”, this famous dish in the world was invented by Alfredo Di Lelio concerned about the lack of appetite of his wife Ines, who was pregnant with my father Armando (born February 26, 1908).
    Alfredo di Lelio opened his restaurant “Alfredo” in 1914 in Rome and in 1943, during the war, he sold the restaurant to others outside his family.
    In 1950 Alfredo Di Lelio decided to reopen with his son Armando his restaurant in Piazza Augusto Imperatore n.30 “Il Vero Alfredo” (“Alfredo di Roma”), whose fame in the world has been strengthened by his nephew Alfredo and that now managed by me, with the famous “gold cutlery” (fork and spoon gold) donated in 1927 by two well-known American actors Mary Pickford and Douglas Fairbanks (in gratitude for the hospitality).
    See also the website of “Il Vero Alfredo” .
    I must clarify that other restaurants “Alfredo” in Rome do not belong and are out of my brand “Il Vero Alfredo – Alfredo di Roma”.
    I inform you that the restaurant “Il Vero Alfredo –Alfredo di Roma” is in the registry of “Historic Shops of Excellence” of the City of Rome Capitale.
    Best regards Ines Di Lelio

    IN ITALIANO

    STORIA DI ALFREDO DI LELIO, CREATORE DELLE “FETTUCCINE ALL’ALFREDO” (“FETTUCCINE ALFREDO”), E DELLA SUA TRADIZIONE FAMILIARE PRESSO IL RISTORANTE “IL VERO ALFREDO” (“ALFREDO DI ROMA”) IN PIAZZA AUGUSTO IMPERATORE A ROMA

    Con riferimento al Vostro articolo ho il piacere di raccontarVi la storia di mio nonno Alfredo Di Lelio, inventore delle note “fettuccine all’Alfredo” (“Fettuccine Alfredo”).
    Alfredo Di Lelio, nato nel settembre del 1883 a Roma in Vicolo di Santa Maria in Trastevere, cominciò a lavorare fin da ragazzo nella piccola trattoria aperta da sua madre Angelina in Piazza Rosa, un piccolo slargo (scomparso intorno al 1910) che esisteva prima della costruzione della Galleria Colonna (ora Galleria Sordi).
    Il 1908 fu un anno indimenticabile per Alfredo Di Lelio: nacque, infatti, suo figlio Armando e videro contemporaneamente la luce in tale trattoria di Piazza Rosa le sue “fettuccine”, divenute poi famose in tutto il mondo. Questa trattoria è “the birthplace of fettuccine all’Alfredo”.
    Alfredo Di Lelio inventò le sue “fettuccine” per dare un ricostituente naturale, a base di burro e parmigiano, a sua moglie (e mia nonna) Ines, prostrata in seguito al parto del suo primogenito (mio padre Armando). Il piatto delle “fettuccine” fu un successo familiare prima ancora di diventare il piatto che rese noto e popolare Alfredo Di Lelio, personaggio con “i baffi all’Umberto” ed i calli alle mani a forza di mischiare le sue “fettuccine” davanti ai clienti sempre più numerosi.
    Nel 1914, a seguito della chiusura di detta trattoria per la scomparsa di Piazza Rosa dovuta alla costruzione della Galleria Colonna, Alfredo Di Lelio decise di trasferirsi in un locale in una via del centro di Roma, ove aprì il suo primo ristorante che gestì fino al 1943, per poi cedere l’attività a terzi estranei alla sua famiglia.
    Ma l’assenza dalla scena gastronomica di Alfredo Di Lelio fu del tutto transitoria. Infatti nel 1950 riprese il controllo della sua tradizione familiare ed aprì, insieme al figlio Armando, il ristorante “Il Vero Alfredo” (noto all’estero anche come “Alfredo di Roma”) in Piazza Augusto Imperatore n.30 (cfr. il sito web di Il Vero Alfredo).
    Con l’avvio del nuovo ristorante Alfredo Di Lelio ottenne un forte successo di pubblico e di clienti negli anni della “dolce vita”. Successo, che, tuttora, richiama nel ristorante un flusso continuo di turisti da ogni parte del mondo per assaggiare le famose “fettuccine all’Alfredo” al doppio burro da me servite, con l’impegno di continuare nel tempo la tradizione familiare dei miei cari maestri, nonno Alfredo, mio padre Armando e mio fratello Alfredo. In particolare le fettuccine sono servite ai clienti con 2 “posate d’oro”: una forchetta ed un cucchiaio d’oro regalati nel 1927 ad Alfredo dai due noti attori americani M. Pickford e D. Fairbanks (in segno di gratitudine per l’ospitalità).
    Desidero precisare che altri ristoranti “Alfredo” a Roma non appartengono e sono fuori dal mio brand di famiglia.
    Vi informo che il Ristorante “Il Vero Alfredo” è presente nell’Albo dei “Negozi Storici di Eccellenza – sezione Attività Storiche di Eccellenza” del Comune di Roma Capitale.
    Grata per la Vostra attenzione ed ospitalitĂ  nel Vostro interessante blog, cordiali saluti
    Ines Di Lelio

  2. Monica Post author

    Wow Ines, thank you for the lovely comment. It explains in so much detail what I wrote only in a few words. Will make sure to come over next time I’m in Rome!

  3. Maia

    Imi spuneti va rog de unde ati luat smochine si daca aveti si retetele pe undeva? Multumesc tare si felicitari pt initiativa.

  4. Monica Post author

    Buna Maia, smochine am gasit la Carrefour. Nu am retetele pe undeva, dar am notat intrebarea si de acum le pun. Merci pentru aprecieri. Daca vrei o reteta in special te rog sa imi spui si iti trimit.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *