In noiembrie a fost prima conferinta a bloggerilor de food din Romania. Am aflat intamplator despre acest eveniment pe FB pe grupul de bloggeri culinari “merge cineva la conferinta asta?”.

Mai eu as cam merge, am tot visat la asa ceva de cand am vazut ce minunatii a vazut si mancat Andra la Taste of London…si cum evenimentul asta se anunta cumva in acelasi spirit, m-am inscris rapid pe site, completand formularul cu “Networking…what else” la rubrica “de ce vreti sa participati”. Mi-era dor de toata lumea, ne vedem destul de rar si aici se anunta cea mai mare reunire a blogerilor de la petrecerea de craciun Electrolux de acum 2 ani.

La cateva zile dupa a venit si telefonul cu “nu vrei sa fii speaker?”. Am ezitat un pic, am pareri destul de radicale despre orice, si de multe ori nu se potrivesc cu majoritatea ceea ce putea sa nu dea prea bine pe scena, dar de ce nu, let’s do it. Si uite asa in cateva zile am ajuns de la “habar nu am ca exista” la “o sa vorbesc la conferinta asta”…din misterele vietii 🙂

Conferinta s-a tinut pe 26 noiembrie la Crowne Plaza Hotel. Despre organizare ce sa zic, am fost placut impresionata mai ales ca stiam in ce scurt timp au pus la cale oamenii de la Evensys evenimentul. Kudos!

Conferinta a fost impartita in 3 parti: Blog Talk, Blog Knowhow si Blog Heroes.

Blog Talk a fost moderata de Florin, unde m-am produs impreuna cu my long time friends Ana, Andie si Madalin. Am discutat despre “de la pasiune la actiune”, cum faci sa iti transformi pasiunea in o posibila sursa de venit si despre publicitatea pe blog. Am spus noi si cateva cuvinte despre responsabilitatea bloggerului de food.

La partea cu pasiune spre actiune nu pot sa zic ca am o opinie bine formata pentru ca nu am facut asta, nu vreau sa fac asta in curand si nu mi-am propus sa o fac vreodata. Raman la meseria mea de baza si blogul este doar o pasiune si da, cu riscul de a supara pe cineva, pe ultimul loc in viata mea, dupa familie, job si sport. Mereu e saracul ultimul pe lista de to do, dar eu zic ca ma ocup in mod onorabil si de el. Si mi-a adus nenumarate satisfactii asa cum e.

Blogul este pentru mine numai si numai pasiune, hobby. Nu urmaresc analytics pe google, intru numai cand ma intreaba vreo agentie pentru un proiect, nu am dat un cent pe promo pe FB sau altundeva, nu alerg dupa colaborari pe bani sau freebies. Merg foarte sincer pe “what will be will be”. Si au venit o gramada, mai ales, asa cum am spus de fiecare data, prietenii pe care mi i-am facut prin intermediul blogului. Uite de exemplu, chiar aici la conferinta, dupa ce am vorbit a venit la mine o fata zambind. Era Laura, fosta colega de scoala generala, I mean cmon…care erau sansele, nu ne vazusem/vorbisem de cand aveam amandoua 13 ani…Si acum aflu ca are o bacanie foarte draguta, Bacania ROD, si ea a aflat de mine ca am un blog de food. Sau sa fii intr-o luni seara in Londra si sa ai cu cine sa te intalnesti intr-un bar cum am facut de curand cu Andra si Cornel. Ce poate fi mai frumos?

De departe cel mai hot subiect a fost “cat bani faci cu blogul”. Sincer, sincer cineva chiar crede ca se poate trai din asta? Daca vrei sa traiesti din blogging ultima idee ar fi sa fie de food pentru ca ai o gramada de costuri (ingrediente, aparate, scule) si consuma cel mai mult timp. Daca esti blogger de…orice altceva, iti dai cu parerea (uite un telefon nou, e bun/prost/whatever; uite ce s-a intamplat cu ala, e bun/prost/whatever). Bloggerul de food in primul rand creaza ceva, face ceva, cumpara de la piata, gateste, arunca, strica, face de 5 ori reteta ca sa fie sigur ca iese si abia apoi o posteaza. Takes a lot of time and money. Si la sfarsit cand tragi linie nu ramai cu cinestie ce…scuze dar economistu din mine vede totul in coloane cand vine vorba de bani.

De aia m-a preocupat si intrebarea “daca nu postezi zilnic iti pierzi/nu-ti fidelizezi cititorii”. Asta cu postatul zilnic poate fi valabila numai la cei care fac exclusiv asta, nu au un job si au chef de gatit in fiecare zi. Sau isi sacrifica toate sambetele pe gatit/pozat. Pentru ca din nou, bloggingul de food ia muuuuult mai mult timp. Not gonna happen la mine. Asa ca, iata imi asum si riscul asta, scriu cand am timp.

La sfarsit am spus ce ne place si nu ne place. Mie nu-mi plac agentiile care te contacteaza pentru un client surpriza…care o fi motivul nu stiu (si am facut ceva marketing, si nu, teasingul nu e pentru colaboratori, e pentru clienti). Zi mai draga agentie care e treaba sa stiu daca ma bag sau nu. Caci sunt multe chestii legate de food care nu mi se potrivesc si le refuz politicos. Sau iti recomand un blog care s-ar potrivi si te scap de niste munca de cercetare, ca stiu ca nu ai timp.

Si am mai fi zis noi multe dar s-a terminat timpul alocat.

A urmat partea a doua Blog Knowhow moderata de Cristi Manafu. A vorbit mai intai Larisa Petrini despre personal branding, lung si plicticos daca ma intrebati pe mine. Si pe alocuri chiar controversat…de exemplu blogul trebuie musai sa se cheme cu numele tau, as in www.monicarosu.ro. Ca daca nu, naspa. Sorry dar nu sunt de acord, adica da, merge la bloggerul generalist dar nu la food, sau atunci numai daca esti deja un nume ca David Leibovitz or smtg. Nu merge la food, zau ca nu, nu in toate cazurile. Si in general prezentarea mi s-a parut potrivita pentru companii, la care ori stiai despre ce e vorba ca ai facut/faci marketing ori nu pricepeai o iota si ce vrea de la tine.

Ana Sipciu de la Google, the loveliest girl there is, a prezentat dragutz despre filmuletul pe youtube, cum ca cel mai tare este acum sa faci filmuletz cu retete. Iar nu pot sa zic ca am fost de acord, am facut si filmulete (un sezon la Prima TV) care sunt urcate pe youtube si nu pot sa zic ca a avut un efect vizibil pentru blog. Dar, deh, trebuie sa fie mai multe filmulete pe youtube ca sa mai aiba loc de plasat reclame agentiile. I get it 🙂  Still, prezentarea Anei a fost za best.

Alex Negrea de la Spada ne-a povestit despre promovarea pe FB. Nici cu el nu sunt de acord, in prmul rand ca Spada – agentia de unde e, nu imi e deloc la suflet de cand mi-au irosit o seara intreaga cu cea mai nefericita prezentare sau ce o fi fost pentru clientul Bonduelle. Si dupa ce a mai dat si sfaturi precum “sa postezi de 20 de ori pe zi pe FB”….nu zau, da de spam ai auzit? Ah, asta dupa ce ai bagat bani buni in promovarea pe FB. Daaa, sigur. Nu a fost cea mai buna prezentare despre FB daca ma intrebati pe mine.

Singurul din sectiunea asta care m-a convins a fost Radu Dumitrescu care a povestit despre fotografie, recuzita si lumini. Si da, e OK sa faci poze cu telefonul. Phew, thanks man.

Am avut si pauza de pranz unde nu am apucat sa mananc prea mult ca am vorbit intruna si ne-am pozat la panou 🙂

Ultima sectiune a fost Blog Heroes moderata de intaiul bacan al tarii, Marius Tudosiei. Au vorbit cele mai dragutze fete din lume, Anca, Codruta si Mazi si Adi Hadean.

Primul a vorbit Adi, si desi toata lumea se astepta sa zica cum a ajuns la MC omul ne-a vorbit despre bucuria de a gati si bucurie in general. De fapt a spus bucurie de atatea ori ca il banuiam ca face reclama mascata la bomboanele Bucuria 🙂 Oricum, food for thought, sa gasesti bucurie in tot ce faci.

Mazi, cea mai efervescenta persoana pe care o stiu eu, probabil de aia se intelege ea asa bine cu prosseco. Fizzy match made in heaven:) Mazi ne-a spus povestea ei de la “habar n-am sa gatesc” la diploma de bucatar si a fi redactor sef la Good Food. Bubbly story.

Up next, Anca de la Cookie Jar…ah ce m-am bucurat sa o vad acolo. Asta pentru acum cativa ani incercam sa o conving ca are un real talent bankable si sa aiba curaj sa lase meseria de birou pentru cofetarie. Si ce ma bucur ca a reusit sa aiba o afacere de succes si sa devina imaginea Lidl pe partea de prajiturit.

Codruta…ce pot sa spun, the true hero, cu o povestea emotionanta, jur ca am vazut lacrimi in sala. Dintre toti bloggeri pe care ii stiu eu, si zic ca stiu cativa, Codruta a influentat cel mai mult si cei mai multi. Cand a inceput ea sa scrie blogul nimeni nu stia de painea de maia si azi stiu o gramada care fac acasa sau macar stiu ce sa cumpere. Si asta nu-i putin lucru. In plus este unul din cei mai sinceri, mai calzi si mai pasionati oameni, care nu s-a lasat infranta de viata si care face ce face cu mai multa pasiune decat alti in zece. Sper din tot sufletul sa isi deschida din nou brutaria pe care si-o doreste.

Btw, nici Anca nici Codruta nu mai scriu pe blog. Pentru ca nu au timp si se concentreaza 100% pe ce fac acum, plecand de la blog. Adica inca o data sustin ce ziceam la inceput. Nu se traieste din blog. Dar este o buna rampa de lansare daca iti doresti asta.

Phew, mult am mai scris, dar a fost o zi plina, cu peste 200 de participanti si care a trecut incredibil de repede si au fost multe de povestit.

A urmat after party la Divan, dar nu inainte de a-mi lua placa de pe peretele Good Food Hall of Fame si cea mai dragutza agenda de la Lidl…sunt old fashioned, o sa scriu in agenda cu pixul pana mor.

After party la Divan a fost ceva deosebit, asta pentru ca majoritatea au ajuns la party. In general dupa conferinte lumea se cam duce acasa dar nu si in cazul nostru, aproape toti am ajuns la party. Si a fost fost foarte bine, lume vesela, mancare buna si multa…spun asta pentru ca de obicei la party similare nu prea am vazut sa ramana mancare mai ales cand e asa buna, so multumim mult gazdei noastre Andrei Iusut care a avut grija de toata lumea, s-a plimbat pe la mese sa vada ce si cum ne place. A fost minunat.

Abia astept editia viitoare!

PS: daca vrei si alte pareri, uite aici ce au povestit Laura Laurentiu, Savori urbane, Food Design.

3