Hallowe’en e o sarbatoare care ma cam sperie. Nu adolescentii cu masti cu sange fals care umbla pe alei, desi e destul de creepy. Nici copiii care imi suna la usa incepand cu 18.30 desi e destul de enervant. Nici ghirlandele cu scheleti pe care le-au atarnat foodie kids in bucatarie desi noaptea imi mai dau fiori cand le vad prin intuneric. Ci pentru ca a devenit o adevarata problema.
Foodie kids tzopaie prin casa de 2 saptamani, planifica costume de speriat si pe la ce case sa sune (alea care aveau multe bomboane anul trecut mai ales). Evident ca dupa vor tzopai prin casa de la supradoza de zahar. Acum cativa ani am incercat sa limitez numarul de dulciuri care le pot manca in ziua Z dar am renuntat. Au strans zeci de dovleci care asteapta cuminti sa fie sculptati evident cu cel mai tare model gasit de ei pe internet. In plus se asteapta ca halloween de anul asta sa fie cel mai tare si nu stiu daca pot (sau vreau) sa ma ridic la asteptari. Ce ne gatesti? Ceva de groaza? Ceva cu viermi? Biscuiti cu fantome? Supe scarboase?
In acest context de groaza vin cu un giveaway…well de groaza 🙂 Trebuie sa imi povestiti (cu un coment) care a fost cel mai de groaza lucru pe care l-ati mancat, sau cea mai de groaza experienta intr-un restaurant sau cel mai de groaza fel pe care il pregatiti cu aceasta ocazie. Cel mai de groaza, evident, comentariu va primi un premiu format din cuptorul Vitacook si un borcan de gem pregatit de yours truly cu fructele din productia personala. Castigatorul isi va putea alege intre:
-gem de zmeura cu busuioc
-zmeura cu anason
-mure cu iasomie
-afine cu levantica.
Intra in competitie comentariile primite pana vineri 1 noiembrie. Castigatorul va fi anuntat luni 4 noiembrie.
Cuptorul cu pricina l-am primit si l-am testat o data dar nu si-a gasit locul in inima/bucataria Foodie Family asa ca cu aceasta ocazie de groaza isi va gasi un alt camin.
Deci daca il vreti, plus un borcan de gem foodie, comentati ceva de groaza 🙂 Trick or treat!
LATER EDIT: And the winner is ADA!!!! cu o poveste de groaza maxima…As vrea sa zic “Felicitari” dar nu prea imi vine la asa poveste…
ma bag eu, da’ doar la gemuri (cuptorul ala nu e nici pe fengshuiu’ meu) cu povestea de la carciuma de hot pot din Yangshuo, aia cu nenea care dormea pe sezlong in ‘lobby’ (a trebuit sa-l sarim :)) si cu pestele ales de cand era inca viu si se zbenguia linistit intr-o cada din aia ca de cabina de dush 🙂 (restul il stii, e prea lung de povestit aici) 🙂
Ceva de groaza de la mine: eram la Juha in Finlanda si colindam un magazin de ingredientel asiatice care traznea de miros (cred ca de la crevetii uscati sau pasta de creveti). Eu ma uitam la niste suc de litchi dar el m-a oprit si mi-a zis: nuuu, hai sa incercam sucul asta din cuib de randunica. (Documentar BBC Planet Earth, am vazut cum se culege si mai ales cum ia nastere un astfel de cuib-vrei detalii?). Pe drum am decis sa nu-l benm, singuri- sa impartasim bucuria cu niste fete care veneau la noi in vizita. Binenteles ca a fost de departe cel mai gretos lucru pe care l-am putut gusta. Atat de groaznic incat as fi mancat o punga de bomboane de licorice si reglise numai ca sa scap de aroma aia de…
Si una de la bunica, de cand mergea ea in delegatii in fosta URSS.
La un moment dat, ea si echipa de la fabrica de confectii au ajuns in Kyrgyzstan. Unde au poposit la un restaurant, in nu-mai-stiu-ce-oras si au comandat de mancare. Inainte de toate au primit din partea casei cate un pahar de kymyz (bautura alcoolica fermentata din lapte de iapa). Unii au baut de sila, de mila, sa nu supere gazdele, ca deh, traditii.
In final, cam toate ghivecele din sala aveau cate un pahar de kymyz la bord. Drept pentru care, gazdele, vazand cu cata voiosie dispare bautura au venit cu inca un rand si au dat noroc cu oaspetii.
Eu nu prea sarbatoresc acest Halloween; ne-avand copii nu e that fun.
Oricum, ma gandesc ca macar sa ii strecor lui barbata-miu in musli-ul de la micul dejun cativa viermi din aia Haribo 🙂
Also, am vazut aceasta sugestie de prezentare pentru guacamole si, fiind noi mari iubitori de guacamole, recunosc ca sunt foarte tentata sa copiez ideea:
http://www.amateurgourmet.com/2013/10/how-to-serve-guacamole-on-halloween.html
@Florin: nu stiu daca se aplica pentru ca pestele pana la urma a fost amazing 🙂 dar sunt interesata de un schimb de borcan de gem pe unul din faimoasa ta zacusca.
@Catalina: deci da, suc de cuib de randunica este bleah :).
@Alexandra: intradevar, asta e o sarbatoare de copiii. Ideea cu guacamole e super, si o putem adapta si la alte feluri. Foodie kids ar fi incantati 🙂
ups.. am fost odata intr-un restaurant in Costinesti! horor!! am primit in farfurie numai grozavii:)) am cerut risotto ai funghi si am primit orez nefiert dar nici macar pe jumatate, si era practic gol..fara nimic, apoi am comandat altceva pentru ca nu se putea manca si am primit un fel de nici un fel:)) adica era un fel de gulas dar no name:)) adica dupa ureche facut, fara carne sau galuste, erau niste legume aruncate acolo cu un sos, dar ce sos!! era bulion pus cu lingura. Ghiveci curat dar netratat:)). Ma rog, restaurantele nu prea sunt de probat!
Aia cu guacamole e freaking gross. I love it!
Acum 2 ani, de cum am pus piciorul în State soră-mea m-a înebunit cu supa Pho… „E delicioasă!” „E bestială!” „O să îți placă mult! Trebie să încerci!” îmi spunea și ea și soțul ei. Am ajuns în NY și soră-mea a făcut crize că m-am dat cu feribotul în loc să merg la supă și m-au lăsat să urc singură în Empire State Building ca ei să meargă la supă.
În ultima, ultima zi m-au dus la supă într-un restaurant bun.
M-am opintit de la prima gură. E GROAZ-NI-CĂ!
Tata (care mănâncă ORICE) nu pate mânca Pho. Avea dreptate când spunea că de la coriandru are gust de… ploșnițe. :))
Și pe onoarea mea că soră-mea și cumnatul meu au terminat supa în timp ce pe perete un gândac de bucătărie gras și fericit a căutat vreo 3 min o ieșire, deși nimeni și nimic nu îi stătea în cale. Cred că nu-și mai nimerea gaura de sătul ce era…
Hai sa va povestestesc o amintire geniala de cand eram mica, la bunici. Dormeam de pranz undeva in sufragerie, pe un fotoliu extensibil si in momentul in care m-am trezit, cu ochii in tavan, deasupra mea colcaia o multime de viermi.. uitandu-ma in jur am observat ca erau si pe pereti nu doar pe tavan! nu-mi amintesc exact cum am reactionat insa toata intamplarea mi-a ramas in amintire ca ceva fantastic si inexplicabil.
explicatia insa era simpla, bunica mea avea muuuulti mieji de nuca in dulapurile din sufragerie si, well, facusera ceva vietati!
dupa intamplarea respectiva ei au desinfectat toata casa iar eu am gasit cel mai bun pretext pentru a scapa de somnul de dupamasa pe care il uram din tot sufletul – imi era teama sa nu ma trezesc cu taratoarele pe mine :-))
Imi place povestea ta Ada
@emilliana: de acord, multe restaurante de pe litoral sunt de groaza.
@mona: supa Pho este intradevar un aquired taste, la fel si coriandrul 🙂 daca nu iti place, devine de groaza
@ada: asta da poveste de groaza…brrr…
Yey! Yey! Yey! (doin’ the dance of joy now) 🙂 Multumesc frumos!