I love italian food. La orice ora daca ma intrebi ce vreau sa mananc precis imi vine in minte ceva italienesc. Si inca nu fusesem vreodata in Italia…Chestie care l-a lovit pe Andrei intr-o zi…am batut lumea de la NY la Singapore si nu am fost si noi in Italia. Si intr-o ora aveam bilete de avion pentru un we la Roma.

Acuma ca foodies ce suntem ne-am documentat ce si pe unde sa mancam, si mai ales cum sa evitam faimoasele tourist traps cu mancare congelata (au macar bunul simt sa scrie marunt maruntzel pe meniu….surgelati). Si am cautat locuri cu adevarata pizza la forno di legno. Si am gasit…Revelatia l-a lovit pe Andrei asa tare ca in timpul mesei a sarit de la masa, s-a dus la libraria de peste drum si a cumparat o carte despre pizza ca sa ne lamurim care e schepsisu. Trebuie mentionat ca de ceva vreme faceam pizza acasa in cuptorul obisnuit, aveam tavile speciale (alea cu gaurele), faceam aluatul from scratch, da tot nu era ca cea descoperita la Roma.

Cartea cu pricina ne-a aratat unde era buba…ca sa iasa pizza davero cu blat subtire si crocant trebuie un cuptor care se incinge la 390-410C, iar al nostru facea maxim 250C.  La numai 250C aluatul are timp sa creasca si numai iese asa subtire, bine nici cozonac american nu e, dar noi eram in cautarea pizzei perfecte.

Needless to say ca ajunsi inapoi acasa duminica seara, marti aveam in curte niste muncitori care construiau un cuptor de pizza. Si asa, cat timp e vremea frumoasa (cam din mai pana in septembrie), in fiecare weekend in care nu ploua facem pizza…prietenii stiu cum e 🙂

Ok, destul cu amintirile vacantei mele (scurte) la Roma. Sa trecem la cum se face pizza. Precizez ca eu nu fac pizza, e treaba de barbati (hi hi :)), pe bune acuma, toti pizzaiolo sunt barbati, nu? Deci si la noi o face Andrei, eu nu am facut niciodata. Eu doar o mananc 🙂

2 lucruri sunt de mare baza la pizza. Cuptorul si aluatul. Despre cuptor am zis, acuma despre aluat. Cantitatile de mai jos produc 4 pizze.

500 g faina de pizza (de PIZZA!!!! nu din aia obisnuita; tb sa scrie pe ea ca e de pizza si are la Metro)

325 g apa (Andrei e perfectionist si pune Vittel nu de la robinet…)

15 g sare

3 g drojdie (praf de pliculet).

Se amesteca intr-un mare castron 80% din cantitatea de faina, toata apa, sarea si drojdia si se amesteca mai intai cu o lingura de lemn apoi cu mana.

Apoi se lasa asa 20 de minute pentru autoliza…lucru care suna complicat, non? vine din franceza, inseamna a se odihni si permite o absorbtie corecta a apei de catre faina (altfel ti se pare ca aluatul are nevoie de mai multa faina). Deci 20 de minute nu faci nimic (sau faci focu…)

Pe urma se incorporeaza si restul de 20% din faina, pe rand nu toata o data. Se lasa  la crescut (acoperita cu cling film) cam o ora o ora jumate, pana se dubleaza.

Cand e gata se pune pe o suprafata data cu putina faina si se taie in galushte de 210-215 g (pe care perfectionistul nostru le si cantareshte ca sa fie sigur).

Galushtele le pune in tavi (speciale de pizza, cu capac) unde stau min 30 minute pana le folosim.

La momentul pregatiri se ia cate o galushca si se intinde  un pic de tot cu facaletzu, un pic cu mana si restul cu forta centrifuga si gravitatia…

Aluatul astfel intins se da cu sos de rosii (pregatit in avans) si ce topping vrea fiecare. Apoi merge la cuptor.

In cuptorul incins la aprox 400c (verificata  de perfectionsitu cu un termometru digital) pizza se rumeneste in cateva minute (cateva inseamna 2- 2 minute jumate).

Si cam atat. Pana acum recordul este de 24 pizza intr-o dupa amiaza:)

La o astfel de zi merge perfect un tiramisu si daca e miezu verii un sorbeto… Perfetto!

1