Foodie Family eats in Sydney

Vacanta in Australia a fost una din cele mai asteptate. Ne-am dorit sa mergem de vreo trei ani de cand urmarim Masterchef Australia si am ramas impresionati de food scene, ingrediente, chefi si restaurante. Am ales sa mergem anul acesta, de ziua lui foodie man cu cifra rotunda pentru care si-a dorit sa faca scufundari si sa il gaseasca pe Nemo cu aceasta ocazie speciala.

Australia nu e o destinatie de ultim moment, trebuie planificata din timp. Noi de exemplu am inceput cu vreo 6 luni inainte. First up, biletele de avion, nu tocmai ieftine, dar am pandit ofertele deja cunoscute la Qatar Airways si am rezolvat problema la un pret decent. Next up, viza, pentru care se aplica online si ni s-a parut un pic de loterie. Am scris amandoi acelasi lucuru, foodie man a primit-o intr-o saptamana no questions asked, eu a trebuit sa mai trimit niste hartii (traduse in engleza autorizat) si niste compuneri, asa ca la mine a durat o luna. Desi ne-am inscris ca familie, fiecare a avut alt agent inspector asa ca a fost diferit. So, trebuie luata in considerare si aceasta treaba care poate dura si mai mult de o luna din povestile unor prieteni. Am mai avut grija sa ne luam din timp un device de wifi portabil si sa inchidem accesul la date ca sa nu ne coste telefonul cat biletele de avion.

Citeste articolul

2

Eat the foodie year – Aprile

Am ajuns la luna aprilie, o luna pe care am petrecut-o mai mult pe drumuri si prin locuri indepartate dar tot am apucat sa sarbatorim un numar considerabil de zile gastronomice. A fost si sarbatoarea de Pasti care implica si ea o multime de feluri specifice de mancare. Asa ca a fost o luna plina.

Ce am serbat in luna aprilie

1 aprilie – Sourdough bread

Nu am mai facut de mult paine cu maia acasa. Motivele sunt alea clasice (nu am avut timp, nu am avut chef, a murit maiaua, lipsa de clienti prin casa). In schimb am admirat painile facute de Andreea of Taste Bazaar, care mi-au fericit feedul de instagram. Ia uitati aici ce frumusete 🙂

Citeste articolul

2

Foodie man eats in Atena

Se pare ca am gasit ideea ideala pentru cadou pentru membrii familiei noastre. Myself included 😉 O vacanta sau excursie este solutia perfecta, si precis o sa isi aduca aminte ce a primit de ziua de x ani. Altfel ia sa va vad daca stiti ce ati primit acum 3 ani? Dar anul trecut? Point taken.

La inceputul lunii a fost ziua mamei mele si desi initial am vrut sa mergem la Londra, programul incarcat m-a cam incurcat un pic asa ca am ajuns pana la urma la Atena. Si pentru ca mama nu mai fusese in Grecia, am zis ca cel mai frumos mod de a ii arata orasul este cu un tur. Foodie binenteles. O seara la o taverna, un tur prin piata si o cina la Funky Gourmet, asta pentru cine nu stie este un restaurant cu 2* Michelin si care poarte oricand sa fie la fel de impresionant ca alta locatie cu mult mai multe pretentii din marile orase care dau mult mai multe perle culinare cu stele Michelin – Tokyo, Paris, New York sau Londra.

Citeste articolul

2

Lemon Chiffon Cake

Blaturile de sponge si genoise sunt rochiile negre ale lumii culinare. Arata foarte bine si singure, dar si accesorizate cu fructe si creme si frisca.

De multe ori sponge si genoise se cam confunda, dar din punct de vedere tehnic nu sunt la fel. La noi li se spune generic pandispan, dar sunt diferite. Pentru un sponge nu folosim grasime deloc iar albusul si galbenusul sunt batute separat. La un genoise folosim unt topit sau ulei care se bate cu zaharul.

Si ca sa fie si mai complicat, apare si chiffon cake, care este un hibrid intre cele doua. Uleiul se bate cu galbenusurile, zaharul, faina si un agent de crestere (care nu apare deloc la celelalte doua) si albusurile se bat separat si se incorporeaza la sfarsit. Chiffon cake este foarte populara in Asia, desi a aparut in SUA. Cea colorata in verde cu matcha se gaseste in orice supermarket.

Citeste articolul

3

Supa de coji de parmezan

Daca aruncati un ochi la mine in frigider o sa vedeti mereu o punga cu coji. Coji de parmezan si pecorino, pe care le pastrez cu mare grija sa nu le arunce cineva dorninc sa ma ajute la curatenie. De obicei pun cate una cand fac supa sau sosuri, pentru un boost de umami, dar de data asta am facut o supa numai din coji.

Supa de coji de parmezan suna foarte intersant, nu? Mie personal imi aminteste de un cantec al Angelei Similea, “Omleta din oua de broasca testoasa”, ceva care suna ciudat dar in acelasi timp si interesant. Inapoi la supa mea, pur si simplu pun la fiert cojile stranse, cateva fire de cimbru, foi de dafin, piper si o fierb o ora  si ceva pana ajunge un lichid auriu si cu gust de….branza. Supa in cauza se poate folosi ca baza pentru risotto evident dar si la alte feluri care au nevoie de un plus de umami sau profunzime a gustului.

Citeste articolul

4