Intamplarea asta s-a intamplat prin februarie, cand era frig (cam ca acuma de altfel…ceea ce e putin dubios) si eu nu aveam bucatarie (de care am acuma). Dupa cum ne-am facut un bun obicei ne-am inatlanit la ceas de seara la The Ark unde tocmai debutaseun nou meniu propus de cei de la The Caterer si pe care ne-am propus sa il testam si sa il comentam. Cum intalnirea anterioara de la Agra o ratasem pe motiv de snitzel vienez, am plecat eu vesela de acasa spre locul stabilit. Numa ca al naibii GPS nu stiu de unde a avut el ideea sa ma duca la Cookie acasa (cred ca ii era dor de ea, ca si mie de altfel) si iata cum in mijloc de trafic bucurestean asa cum numai seara gasesti ma pomenesc eu ca ajung spre Prelungirea Ghencea, care evident nu prea are treaba cu the ARK. Noroc ca m-am prins la timp si am reprogramat GPSu buclucash si am ajuns cu ceva intarziere la cina.

Erau deja prezenti Elena of the Blog Piquant, Florin The Crazy Mother Cooker si Madalin of the Wine and Knives si am cunoscut-o pe viu si pe Smaranda – Zana eficientei herself :).  Mazi a ajuns dupa mine, asa ca mi-a mai trecut din rusinea orientarii in trafic.

Din meniul ce incape pe o pagina (always a good sign, let me tell you) mi-am ales o combinatie asiatica, ‘cos I felt like it. La inceput cu niste pachetele de primavara (a girl can hope) si la main course cu un stir fry de pui cu sos teriaky si orez dulce picant FOARTE FOARTE BUN.

My fellow bloggers au ales alte lucruri ca sa mix and match and share, dar cel mai laudat si admirat a fost un castronel cu cartofi prajiti, preparat dupa o metoda belgiana si belgienii astia stiu sa faca cartofi nu gluma.

Cand sa imi comand si desertu (de care am uitat ca ne-am luat cu vorba si despre mancare e neverending story) am aflat cu tristete maxima ca s-a inchis bucataria…asa ca pot doar sa imi inchipui ca ar fi fost bun, si sa mai imi fac drum pe acolo sa il incerc.

Am plecat prima la 12 ca o cenusareasa pentru ca eram de serviciu la kids wakeup service a doua zi, dar seara a fost asa frumoasa si mancarea pe masura ca nu mi-a parut rau (foarte tare). Looking forward to next time 🙂

PS: pozele sunt courtesy of Florin si Madalin ca eu mi-am uitat lentila acasa