Bloggers’ we away at Akolade

Posted on 15. Aug, 2011 by Monica in Foodie Eating

Pentru ca se apropie de zor urmatorul we away, mi-am adus aminte (shame on me) ca n-am povestit de ultimul we away. Cu tabere, teme de vacanta, daily work and all…circumstantele sunt de inteles, nu?

Dupa cum ziceam, ultimul we away s-a intamplat la inceputul verii si sfarsit de iunie la marea noastra, mai precis la Mamaia la Hotel Vega. Nu ne-am dus chiar asa degeaba pana acolo ci pentru un testdrive al noului meniu, cu influente italiene datorate unui sef italian, Paolo Austero, detasat pentru vara asta la Akolade.

Vremea in we respectiv a fost neprietenoasa si rece pt plaja, cu o furtuna din aceea care ajunge vedeta o seara la protv. Motiv numai bun sa stam cuminti in hotel si sa mancam. Dar cum ostilitatile au fost programate seara, mai intai am mers pentru un pranz lejer la Lot.k . Lejer in stomac, dar greu la buzunar

Anyways, seara ne-am regrupat si am descins in restaurantul Akolade al hotelului Vega pentru degustare. Mai degraba incercare, caci chiar a fost o incercare sa reusim sa gustam din toate. In ordinea numerelor de pe tricou am mancat/gustat asa:

Caponata di ortaggi (clasicul fel italian cu ardei, vinete, dovlecel etc) – savuros

Spezzatino di polipo (caracatita cu cartofi la cuptor aromat cu busuioc si sos de rosii uscate) – foarte bun

Raviolo del pescatore (ravioli umplute cu o crema din scoici si creveti, cu sos din spanac) – cel mai bun fel al serii

Filetto di Spigola in crosta di pistachio (peste in crusta cu o garnitura de cartofi ascunsa sub o frunza de radicchio) – gustos

Piept de rata in sos de cirese (rata cum trebuie, sosul cum trebuie) – bravo

Muschi de vita Defunes: vita foarte frageda (pot sa jur ca a stat 3 ore la cuptor; de fapt am aflat ca a stat 5 minute intr-o tigaie…), cu 3 granituri, poate un pic prea multe…oricum deja nu mai puteam sa mananc mai nimik

Cheesecake cu sos marsala: foarte bun dar pacat ca nu am putut sa il apreciez pe tot

Carpaccio de ananas: fresh la sfarsit de maraton culinar; not so sure despre pepenele la gratar, poate putin cam devreme pentru pepene (iunie, remember?), nu prea avea nici un gust

A fost greu, foarte greu. Dar am reusit Greu a fost si pentru echipa de la bucatarie, care a trebuit sa se ocupe si de o sala plina, si de un separeu cu un botez si de noi cu un meniu care…nu era in meniu. Dar au reusit

Dupa asa o masa luuunga, am facut o plimbare pe faleza si am numarat copacii rupti, umbrelele zburate si alte urme de furtuna.

A doua zi am facut si o vizita back stage. Nu inainte de a fi echipati corespunzator.

Aici i-am cunoscut atat pe Paolo, cat si pe cei doi sefi rezidenti romani ai restaurantului Akolade, Cornel Balaban si Romica Harabagiu. Ne-au prezentat bucataria, ne-au raspuns la intrebari, am inteles o mica parte din toata logistica unui restaurant de hotel de 5 stele, si vreau sa va spun ca nu e usor deloc. Eu am tras cu ochiu si la coltul de patiserie, deh fiecare cu fixu lui.

Pacat ca ajung la mare asa de rar (nu suntem prea pasionati de plaja), dar cand ajung precis o masa se programaeaza la Akolade. Si ii invidiez pe cei din Constanta ca sunt asa de aproape de acest restaurant si se pot bucura de el tot anul. Mai ales ca toata vara aici au loc cooking shows cu cei trei chefi