Dinner by Heston Blumenthal

Asta e ultima parte si a treia din povestea celei mai foodie aniversari ever. Dupa cum am povestit aici si aici aniversarea s-a intamplat la Paris intr-un weekend, numai ca luni foodie man a fost chemat pe front cateva zile la Londra. “Vrei sa vii si tu? sau te intorci singura acasa duminica?” Duh… Asa ca duminica la pranz m-am urcat cu valiza plina de cratite si buchetul de flori in brate in trenul Eurostar catre Londra. Calatoria asta a fost o premiera si ne-a placut tare, liniste si pace, nu hustle no bustle, un scurt control vamal si intr-o ora si ceva esti in centrul Londrei. Buna inventie.

On a whim, asa la mare inspiratie, zic eu ia sa incerc poate am noroc chior, asa ca de ziua mea, poate poate gasesc o masa la Heston, nu la Fat Duck ci la restaurantul deschis in centrul Londrei, Dinner. Si uite ca am gasit 🙂 luni seara la 10 jumate, tarziu dar ce mai conteaza. O sa incercam in sfarsit The Perfection.

Restaurantul este localizat in cadrul hotelului Mandarin Oriental, si ca decor e destul de…hotelier, simplu si destul de auster. In aceasi sala se serveste micul dejun so you get the idea. Ziua are vedere frumoasa la parc dar seara privelistea cea mai frumoasa este bucataria despartita de sala printr-un geam. Servirea este foarte joviala si deloc pretentioasa, si in general atmosfera este apropae de un pub, galagie mare, rasate…the good life.

Meniul si conceptul acestui restaurant este inspirat de gastronomia istorica britanica, idee ce ar parea destul de limitativa, dar asta nu l-a impiedicat sa primeasca deja o stea michelin anul asta plus “the highest new entry” in topul celor mai bune restaurante, direct pe locul 9.

In meniu felurile sunt ordonate cronologic si ne-am hotarat sa incercam asa.

Meat Fruit (c.1500): Mandarin, Chicken liver pate & grilled bread. Ei nu ma asteptam sa primesc chiar o mandarina cu paine, dar dupa ce am lasat deoparte frunza cat se poate de adevarata am taiat in mandarina si sub un jeleu cu textura perfecta de citrica am gasit cel mai fin pateu…amazing. Deja in minte revedeam episoadele din seria “Feast” in care Heston isi pacalea invitatii de nu stiai ce mananci.

Roast Marrowbone (c.1720) Snails, parsley, anchovy & mace, pickled vegetables. Foodie man a poftit la maduva asta care a fost minunata (no tricks de data asta).

Powdered duck breast (c. 1670) Smoked confit fennel & umbles. Daca asa rata perfecta mancau englezii astia pe la 1670…lost for words. Gatita perfect (daca nici aici nu ar fi fost rare cum trebuie), o adevarata incantare. Nu m-am prins insa ce au fost “umbles” alea.

Black Foot Pork Chop (c. 1860). Hispi cabbage, lardo, ham hock & Robert sauce. Foodie man a ales cotletu asta de porc negru. Credeam ca porcu negru crestea numai prin Spania dar uite ca pe la 1860 alerga si prin alte locuri. Oricum happy foodie man.

Am incercat si niste sides la carnurile astea istorice, mai precis niste mazare cu salata (am mai vazut ideea asta si la Jamie, se pare ca e very english) si Jersey Royal potatoes (am tot auzit de cartofii astia regali si am vrut sa vedem daca se simte ceva…nimic regal deosebit).

Tipsy cake (c.1810) Spit roast pineapple. Aaaaa, the deserts. Eu am ales (de la inceput ca dureaza vreo 20 de minute) desertul asta fabulos. FABULOS!!! Aroma, textura…doamne textura painicii aleaia imbibata cu sos…o visez si noaptea. Astea da Sweet Dreams 🙂

Tarte of Strawberries (c. 1591) Macerated strawberries, chamomile, orange blossom cream & strawberry sorbet. Nu stiu unde au gasit capsunile alea cu gust, sau ce magie le-au facut dar nu cred ca am gustat ceva mai cu gust de capsuni. Sau poate era crema aia de vina, nu stiu. Dreamy oricum.

In timp ce noi am tot mancat, se plimba printre mese o masinarie cu fum din care iesea inghetata. “Ce este aia ca nu e in meniu?” Nu este dar puteti incerca daca vreti. “Vrem”. Asa ca dupa o asteptare de vreo 20 de minute, era coada la masinarie care dupa fiecare transa de inghetata mergea la curatat, a a juns si la noi utilajul. Arata ca un KitchenAid la care este ajustata o roata de invartit manual, facuta special pentru Heston ca sa aiba feeling de old times, in ton cu meniul. Si masina aia facea inghetata cu putin azot lichid. Putin. Singura aroma disponibila era cea de vanilie, ospatarul turna in vas custard de vanilie, api azot lichid, si dadea repede la manivela. In 2 minute am primit cea mai smooth inghetata mancata vreodata. Asta e si secretul si atractia inghetatei cu azot lichid (sau cu dry ice), se face atat de repede ca nu se formeaza cristale si este extra super smooth., like no other. La alegere niste toppinguri si un cornet subtire ca foaia si enjoy 🙂

La sfarsit o ciocolata amaruie si un biscuit cu chimen, de care ne-am bucurat singuri in tot restaurantul ramasi fiind ultimii. In jur deja se aranjau mesele pentru micul dejun…si totusi nimeni nu se grabea sa ne dea nota…frumos.

Ma bucur tare ca am mancat aici, si numai suntem “in search of perfection”, aici am gasit-o clar.

2

14 thoughts on “Dinner by Heston Blumenthal

  1. Mihai

    Heston este de ceva timp my favourite chef. Imi plac minutiozitatea lui dusa la extrem, precizia obsedanta pentru detalii, abordarea lui total neconventionala asupra mancarii. Am urmarit de zeci de ori episoadele de pe YouTube si parca can’t get enough of him. Am in plan cateva retete care implica (atat cat imi permit ustensilele de prin bucatarie) tehnici de-ale lui. Sper sa-mi si iasa. Anyway, te invidiez rau de tot pentru iesirea asta. Daca stiam de ea miercuri, te trageam de limba. Cheers!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *