Dupa ce ieri am fost la piata, astazi vom merge la restaurant. Ca idee de ansamblu bucataria traditonala provensala mi s-a parut cam grea, multe tocanite, fierturi si inabusituri, tocanite, chestii cu sos, tocanite…u get the idea. Asa ca am tot virat catre chestiile care ne plac noua. Tot ca idee generala, multe din restaurante erau deschise numai seara, la pranz optiunea era la o terasa, si erau multe din care sa alegi. Majoritatea restaurantelor aveau locuri inauntru dar si afara, ceea ce era foarta placut seara, mesele erau asezate direct pe trotuar si pe langa mai trecea cate un scuter si ocazional masina de gunoi (not the highlight of the evening, dar atmosferic).

Incep tot cu Aix pentru ca aici am mancat cel mai des fiind langa hotel: ca idee,  nu va incumetati la terasele de pe strada principala (cours Mirabeau) desi arata splendid, caci sunt tzepe turistice (mai putin gelateriile artizanale). Dar dupa ce intri pe strazile mici si cochete incep sa apara o gramada de terase si localuri frumoase. In Aix este si restaurantul care ne-a placut cel mai tare din toata vacanta, unde am mancat de 3 ori, si anume PASTA COSY. Desi suna a carciuma cu paste, si da, am mancat multe paste, toate aveau influente french (paste cu foie gras anyone?), plus o lista lunga si delicioasa de tapas (le-am incercat pe toate in cele 3 vizite), plus deserturi minunate. In plus are un decor foodie perfect dupa cum se vede din poze, abajuru la lampi era din strecuratori, cuieru din sucitoare, chiuveta un lighean, cosu de gunoi o oala cu capac…foarte foarte ingenios si frumos. De la a doua vizita patronul ne recunostea, venea la noi la masa sa mai schimbe o vorba, ne intreba ce mai facem, unde ne mai ducem si ne recomanda ce si cum sa vedem.

[nggallery id=21]

Tot in Aix ne-a placut si Les Bacchanales, mai traditional provensal dar nu foarte, unde gatea el si servea ea, foarte amabili, si cu cele mai bune painici home made din cate restaurante am calcat.

[nggallery id=22]

Am mai incercat si Les Agapes, tot spre traditional, cu ceva mai mult seafood si un pret foarte accesibil si Mitch, foarte bun si mai fancy asa. In mod special am retinut desertul de la Mitch care ne-a impresionat de nu am apucat sa il pozam. Era o prajitura de ciocolata sub o cupola de bezea peste care au turnat la masa un sos fierbinte de cioco care a topit bezeaua si a rasarit prajitura. Prajitura care a fost perfecta.

Alt oras in care am mancat de cateva ori este Marsilia. Cat de urat si nasol este in Marsilia o sa scriu maine in episodul 3, dar ca idee trebuie sa vii cu temele facute daca nu vrei sa mori de foame sau sa te pacalesti la vreo terasa din port. Pentru pranz cea mai buna idee este Pizzaria Etienne, desi e localizata in cartierul nu tocmai friendly (cica seara nu e mers prin el) Le Panier, e aproape de portul turistic, la numai cateva zeci de trepte. Nu se pot face rezervari, merge pe principiul cine vine ala este. Pizzaria asta este veche de cand lumea si era plina de localnici la varsta a treia care vorbeau mai mult italiana decat franceza (nu am vazut un picior de turist pe acolo) si unde servesc doar 2 tipuri de pizza, cu branza sau cu ansoa. Ambele foarte bune si un pic sarate, vin intr-o tava maaare rotunda destul de repede din care ti le pune in farfurie direct la masa. O portie e un sfert din tava cea mare si e suficient pentru un pranz.

Pentru un restaurant mai de soi am iesit din centru si am luat-o pe faleza cam jumatate de ora, o plimbarica frumoasa si care face pofta de mancare, catre restauratul Pedron (fost cu o stelutza ca acum nu o mai au). Mancarea a fost la inaltime, probabil ca stelutza au pierdut-o din cauza personalului nu tocmai prietenos, ci tipic francez, cu nasu pe sus. Castiga puncte si localizarea pe stanca la malul marii, cu apusu de soare peste mare si Chateau d’If in zare, foarte frumos.

[nggallery id=23]

Dar ce trebuie incercat neaparat in Marsilia este, evident, bouillabaisse. Pentru o experienta specifica am mers la Fonfon, tot mai in afara orasului, intr-un port micutz si dragutz. Aici servesc in principal bouillabaisse, ceea ce ne-am si luat. Pentru kinderi au meniu propic, cu un peste la gratar si cartofi prajiti home made delciosi. O portie de  bouillabaisse era cam 50 EUR ceea ce ni s-a parut cam mult da acuma na, o data  incercam faimoasa supa la mama ei acasa. Vine supa, mai intai ne pune o fata dintr-o supiera mare cate un polonic in farfurie si pleaca. WTF? pai  50 EUR pt un polonic de zeama? Dar imediar apare si maitre d’ care ne explica cum sta treaba, cum se mananca corect bouillabaisse. Mai intai bei niste zeama, simplu asa. Apoi vine la masa un platou cu multi pesti care au fiert in ciorba de dimineata, si incepi si iti pui in farfurie cateva bucatele de peste si le mananci cu supa. Si iara vine fata si iti mai pune 2 polonice de supa, si tot asa pana mananci un kil de peste si cazi sub masa de atata ciorba. Asa ca pana la urma pretul este pentru all u can eat.

[nggallery id=24]

In Avignon am nimerit un restaurant corsican, Mama Corsica, deosebit. Tot, dar tot ce serveau era din Corsica, si apa si cola (pe a carei eticheta scria Corsicola 🙂 ) si ingrediente, tot. Bucatareasa era din Corsica, la fel si personalul. Evident ca si mancarea era tot corsicana. Ne-a placut tare.

In Arles am mers la un restaurant provensal, La Grignotte,  ca am zis ca trebuie totusi sa incercam si niste tocanite, pe o stradutza mai laterala. De bune au fost bune dar pe caldura aia tocanita de iepure cu orez cu sos…parca nu era chiar perfect. Dar bun si ne-am facut o idee despre bucataria provensala, adica ca nu e de noi. In rest la toate terasele pe langa care am trecut nu am vazut nimic atragator, ba mai mult am murit de ras cand am vazut cum cineva a primit un bol de frunze si un carnat netaiat pe un fund, sa si-l taie el… La o adica iti luai direct de la alimentara carnatu si il mancai asa.

Cea mai indepartata destinatie a fost St Maries de la Mer, in Camargue. Daca ajungeti in oraselu asta (desi nu va obositi ca nu merita) si va e foame puteti merge la o terasa care face pestisori si fructe de mare a la plancha, pe numele ei Pica Pica. Overpriced, farfurii de plastic, scaun incomod, dar mancarea buna. In rest terase multe rau cu specific spaniol, paella cat cuprinde si multa carne de taur/bou, mai ales tocanitza.

Si uite cum si in Franta tot dupa mancare italieneasca ne-am dat in vant, desi o mentiune speciala merita bouillabaisse facut cum trebuie. Si daca ne intrebati, cea mai buna masa tot picnnicu ala a fost.

 

1