Asta e o poveste despre un restaurant de la munte. Motivele pentru care o scriu in luna mai sunt:

1. Afara e inca cam frig, ploua de nu se mai termina in fiecare zi si in general doesn’t feel like summer.

2. Mazi m-a omorat cu povestile ei de la ski in Tirol in aprilie.

3. Foodie man a avut o incercare (nereusita) sa ma duca la ski de ziua mea. Vai ce am mai ras! Vreau la caldura, vreau sa vina vara. Asa ca ma duce la Atena. Dar daca era sa ma convinga cu ceva, cu restaurantul asta ar fi avut ceva puncte in plus.

Asa ca m-am asezat in sfarsit sa scriu despre ICE Q, cel mai cool restaurant de pe partie din cate am mancat noi. Situat la pest 3000 m are o priveliste incredibila, asta daca nu e o zi innorata, altfel stai cu ochii in ceata. Dar tot merita sa mergi pentru ca ochii o sa iti stea la mancare. Inainte de a ajunge iti trebuie rezervare pentru ca este destul de mic (numai 80 de locuri) si oamenii au tendinta sa se intinda la masa si la cafele sa admire peisajul, asa ca dureaza. Deci book ahead!

Despre locul asta am mai scris eu, cand se numea Tre Milla, dar pentru ca stanca/ghetarul se cam misca, a trebuit sa il demoleze si sa faca altul, si mai frumos, vorba cantecului.

Without further ado, sa vedem ce e de mancare la Ice Q.

Asta a fost amouse bouche saptamanii in care am fost noi, un sorbet de morcovi, cu cereale crocante si sos alb. Fara prea mare succes la foodie kids (inghetata nedulce….the horror…), noua ne-a placut foarte mult.

Ca sa salvam groaza inghetatei de morcovi, le-am luat evident snitel, cu sos dulce (pfiu) si cartofi (Viennese escalope of veal, parsley potatoes, cranberries).

Foodie man s-a aruncat spre fripturile la gratar, specialul zilei si a fost foarte incantat, cooked to perfection.

Eu am poftit la o supa calda si am luat o supa crema de ciuperci, super cremoasa si aerata, m-am incalzit imediat. (Porcini mushrooms cappuccino, sherry, parsley)

 

Am incercat si niste ravioli cu dovleac, care inotau intr-o crema de spanac aerata si ea (chefului ii place clar sa lucreze cu sifonu 🙂 ) si branza frantzuzeasca. (Butternutsquash, spinach, fourme d’ambert).

Aici avem niste miel, desi nu prea reiese din poza, cu sorbet de ierburi de pajiste si ceapa verde si piure de cartofi intins artisic. Si, deja trademark local, spuma!

La fripturi si snitel am primit si nite garnituri (cartofi prajiti, diverse sosuri), pe care foodie kids le-au devorat si au uitat de inghetata de morcovi.

La desert ne-am facut de cap cu un sufleu de ciocolata Valrhona, cu inghetata de ciocolata alba si spuma de prune (sifonu…v-am zis eu). (Valrhona chocolate souffle with white chocolate icecream, stewed plums & plum froth)

Normal ca am incercat si strudelul, dar nu a fost la inaltimea sufleului de mai sus. Probabil e in meniu pentru ca este in Austria, si deh, trebuie sa fie si strudel. (Apple strudel of haiminger apple).

A fost evident o masa la inaltime (si la propriu si la figurat), si recunosc ca deja ne gandim si anul viitor sa il incepem tot aici, pentru ca la ICE Q am fost pe 1 ianuarie. Un inceput de an (foodie) perfect, ceea ce ne dorim si la anul!

2