L’Arpege Paris

Anul asta de ziua mea am primit un cadou foodie (duh!), mai precis o foodie trip la Paris cuprinzand un lovely dinner si un pastry course la Ritz Escoffier Ecole.  Foodie man m-a lasat sa aleg eu restaurantul si the choice a fost L’Arpege. Cum de l-am ales…recunosc ca nu e cel mai cunoscut restaurant parizian desi are cele 3 stelutze de rigoare, ba chiar exista mituri legate de el, cum ca ar fi  restaurant vegetarian (nu e). Dar asa frumos a povestit Pim in cartea ei (unul din tomurile de baza pentru un foodie, so go read it) despre Allain Passard si dragostea lui pentru legume ca am zis ca trebuie sa incerc. A, faptul ca a iesit pe locul 16 in topul restaurantelor a fost de ajutor in convingerea lui foodie man sa mearga la restaurantul banuit de a fi vegetarian.

Si uite cum intr-o seara frumoasa de mai am ajuns in arondismentul 7 la L’Arpege, de altfel foarte sarac in restaurante, mai degraba plin de ministere si muzee.  Ascuns pe o stradutza total neinspiranta si foarte linistita, marcat doar cu o placutza mica pe perete (noroc ca stiam numarul), fara valet parking sau alte fitze din astea, restaurantul L’Arpege este foarte simplu, decorat modest, doar cu 10 mese. Este clar ca aici mancarea este cea care trebuie sa iasa in evidenta.

Inainte de a va delecta cu arpegiul de legume, cateva vorbe despre chef. Allain Passard s-a facut cunoscut la inceput ca maitre rotisseur, dar dupa criza vacii nebune ce a afectat si Franta si-a indreptat atentia si inspiratia spre les legumes. A cumparat vreo 2 hectare si isi cultiva propriile legume, nu gaeste decat cu acestea, numai ce e in sezon, nu foloseste decat ingrasamant natural, ara cu animale (nici urma de tractor la ferma lui), si in fiecare weekend sta la ferma si alaturi de cei 3 gradinari creaza grand cru al legumelor. Legumele se recolteaza in fiecare dimineata la 7, sunt trimise cu TGV la Paris unde ajung la 10 (fara nici o refrigerare), ce nu se consuma la restaurant se vinde intr-un mic stand la Grand Epicerie du Bon marche, reziduurile alimentare din restaurant se intorc sub forma de compost la ferma. Mai eco, mai sustenabil, mai sezonier de atat nu se poate. Avand aceste ingrediente aproape perfecte, meniul creat de Allain Passard doar le pune in evidenta perfectiunea gustului si aromelor. In prezent cultiva 6 hectare cu o echipa de 12 fermieri gradinari, iar misiunea lui declarata esta sa faca oamenii sa vorbeasca “despre morcov cum vorbesc somelierii despre Chardonnay”

Cu aceasta istorie in spate eram hyped to the max sa incercam grand cru de legume.

De cum ne-am asezat la masa am fost hit by les legumes 🙂 decorul era format din buchetele de sparanghel alb, buchete de usturoi verde, floricele de camp. Ca prim amouse bouche, nu venise nici meniul,  am primit o farfurioara cu niste ridichi roz destul de ponosite, ziceai ca atunci le-a scuturat de nisip cu niste sare roz (colorata cu sfecla rosie ni s-a zis). Asa ca am citit meniul rontzaind o ridiche 🙂 nu e chiar la ce te astepti la 3 stele michelin 🙂

Am luat meniul de (grea) incercare, in total 14 feluri. O mica nota despre poze: am folosit iphonele, tot nu imi vine sa car dslr cu mine si sa incep sa aranjez pe masa una alta, asa ca mai jos sunt instantanee, cu lumina din ce in ce mai de seara spre lumanare. Si acum despre mancare, care a fost cam asa:

1. Les Tartelettes. Chipsuri de cartof identic si perfect taiate umplute cu o spuma mousse de sfecla rosie si menta, morcovi, gulie cu rozmarin.

2. Oeuf à la coque. Un ou cu stampila bio decapitat perfect din care s-a scos albusul, fiert pana sa se coaguleze galbenushul care avea o consistenta perfecta. Peste el o spuma de varza si smantana, un fir de sirop de artar, chives si fleur de sel. Dreamy 🙂 La felul asta a aparut la masa noastra si chef, ne-a multumimt pentru patronage si ne-a intrebat cum ne-a placut oul 🙂 L-am intrebat cum il taie asa perfect dar mi-a zambit “C’est mon secret“. Zut alors, ca n-am aflat.

3. Supa crema de usturoi verde, creme chantilly cu aroma de hering afumat. Aici foodie man a fost foarte fericit, usturoiul verde este una din pasiunile lui. Pe mine m-a dat gata aroma de hering a smantanii batute.

4. Collection legumieres – image de potagers ce matin: adica “ce am gasit prin gradina azi dimineata” mai precis niste spanac calit putin in ulei de susan, crema de morcovi cu portocale, citron confit in sos de sfecla rosie. Asta chiar a fost un fel vegetarian 🙂

5. Fines ravioles potagères multicolores consommé végétal: consome de sparanghel, usturoi si menta cu 4 ravioli umpluti cu legume. Nu ne-au zis ce legume, “ghiciti 🙂 ” ne-a zambit ospatarul. Cred ca era asa: ceapa, morcov cu cimbru, sfecla rosie. Al patrulea nu stiu chip ce era. Langa noi, la masa alaturata niste americani. “Cred ca sunt vinete” zice unul, “O vai, dar nu sunt in sezon..sa nu va auda Chef ca se supara rau” ospatarul grav.

6. Sushi de sfecla rosie – niste orez ascuns sub felii de sfecla rosie (cred ca e sfecla era in foarte sezon ca plutea in orice)

7. Ormeau grillle a l’ail frais thermidrome echalote jermor confite au beurre sale. Scoica abalone parfumata cu usturoi verde la gratar…asta a fost felul nostru preferat din toate. Nu am mai auzit de scoica asta, a trebuit sa googalim pe sub masa ca nu am stiut denumirea in nici o limba. Pana la urma ne-a adus pe o tipsie cateva proaspete si intregi sa le vedem.

8. Robe des champes a l’huile d’argan merguez legumiere. Couscous cu legume diverse, un carnat merguez la pacaleala ca in matzul ala erau tot legume si foaaarte picante (foodie mana a mancat deci 2 portii de carnat 🙂 ). Argan nu imi place clar, parca e coriandru verde la gust. Check out the knife 🙂 asta ne-a insotit la toate felurile, nu il schiba la masa, il stergea frumos si ni-l dadea inpoi.

9. Aiguillette de homard au “cotes du Jura” pomme de pleine terre nouvelle fumee. Homar cu sos de vin si cartofi noi afumati. Mai intai ne-au prezentat homarul intreg, apoi l-au dus inapoi la bucauarie sa ii faca felu. S-a intors la noi medalioane insosit de cei mai mici cartofi noi pe care i-am vazut vreodata si cu cea mai intensa aroma de afumat. Deci clar imi tb si mie o afumatoare din asta.

10. Quasi de veau a l’ache des montagnes gnocchi des jardins. O felie frumoasa de vita care a fost gatita in leustean (mai erau frunze pe ea)…gust cam de ciorbica asa pentru noi, probabil foarte exotic pentru ei, gnochi din pastarnac cu multa menta, tagliatele de gulie.

11. Primeur acidule a l’huile d’olive fromage de selection. Branza de capra cu sos dulce acrisor cu ulei de masline, asa ca ne apropiem de final…puhhh ca multe au fost.

12. Millefeuille fruite “caprice d’enfant” croustillant. Millefeuille cu crema de menta si confit de rubarba, foarte crocant…desi mai devreme ma vaitam ca nu mai pot, din astea mai puteam vreo 3 portii, jur!

13. Fromages. Niste branze ca a stat carutzu ala langa noi toata seara, asa ca am incercat cate o feliutza foarte subtzirica din fiecare.

14. Sucreries. Macaron de rubarba, sfecla rosie; mousse de sfecla rosie; nuga de sfecla rosie; tarta de mere; ciocolata cu verbina…in mod clar era sezon de sfecla rosie 🙂

Heey, si gata. Asta a fost si nu pot sa zic ca abia ne-am ridicat, portiile au fost micutze si toata treaba a durat vreo 4 ore, plus plimbarica de juma de ora pana la hotel si o alergare a doua zi de 10 km pe langa Sena…deci fara pagube. La final am primit si un cadou mai precis cutztitu ala de ni-l tot stergea.

O masa lunga, foarte gustoasa, cu arome noi, cu noi impresii despre legume si ce poti face din ele…ce mai, a true foodie special dinner.

 

2

9 thoughts on “L’Arpege Paris

  1. Cristi

    Hm, la 10/12/13 cam dezamagit de aspect/prezentare – gandindu-ma la 3 stele. Nu ai avut si tu aceeasi impresie? Sau sa fie doar iPhone-ul de vina :D.
    Eu zic sa-ti iei curajul in dinti si sa faci poze cu DSLR dara viitoare. Tu ai asa ceva si nu folosesti eu nu am asa ceva si inebunesc ca nu am asa ceva, deci..:)).
    Oricum, ma bucur enorm pentru voi, inteleg o asemenea experienta.

  2. Zana Eficientei

    Mi-am promis de ceva vreme sa ajung acolo, mai ales fiindca am inteles ca Passard e obsedat de reinvierea ‘des legumes anciens’ 🙂 Oricum, superb cadou de ziua ta! La multi ani si la multe altfel de aniversari! 🙂

  3. Monica Post author

    @zana: Daca te intereseaza les legumes asta e locul de mers, clar. Sper sa ajungi cat de curand si sa nimeresti alte legume sa ne zici si noua. Chiar sunt curioasa ce va pune in locul omniprezentei sfecle rosii

  4. Monica Post author

    @Cristi: in general toata prezentarea era foarte simpla, la fel ca si decorul restaurantului. Si multi s-au mirat cum de a luat 3 stele la asa chestii simple. Ce sa zic, gustul te face sa uiti de prezentare. Cu aparatul…o sa incerc sa imi fac curaj.

  5. The Wandering Oltean

    Happy birthday to you,
    Happy birthday to you,
    Happy birthday dear….

    Nu ca ar fi ceva wrong cu ele (din contra… trebuie sa mancam cat mai sanatos :)) dar un pic cam prea multe legume pentru un restaurant de trei stele… dupa gustul meu. Sper sa nu ma auda chef Passard ca ma face persona non grata 🙂
    Cu toate astea, tot asi fi curios sa merg acolo!

    Pentru oua, ca sa le tai asa frumos folosesti unul din astea Rosle Egg Topper . Mai sunt si alte modele dar pe asta il folosesc eu cu success.

  6. Monica Post author

    @Wondering: Multumesc, multumesc 🙂 Am vazut si eu pe net ulterior ca exista un device pentru asta, nu cred ca il voi lua totusi…deja nu mai am loc de gadgeturi 🙂

  7. Pingback: Dinner by Heston Blumenthal | The Foodie Family

  8. Pingback: Le Chateaubriand | The Foodie Family

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *