Cand am aflat ca mergem la Tokio imediat am inceput munca de rezervare la restaurantul Narisawa, 2 stele michelin, locul 8 in top 50 San Pellegrino, cel mai inalt clasat din Asia. Zic munca ca nu e usor sa prinzi o masa aici, pe site era totul fully booked, asa ca am apelat la metoda consierge hotel, caruia i-am scris un email lacrimogen ca daca nu mananc acolo de ziua mea imi fac seppuku in prag (ma rog, nu asa melodramatic, dar in linia asta). Dupa cateva zile am avut confirmarea rezervarii. Yeeey.

Narisawa promoveaza bucataria inovativa Satoyama, benefica si sustenabila. Dap, suna ca un titlu de lucrare de diploma, dar baietii astia din top incep sa inventeze tot felul de chestii pentru ca doar gastronomie moelculara nu mai suna bine ca e deja mainstream. Sau dupa cum a spus Heston intr-un articol “Molecular Gastronomy is dead”. Sigur, acum ca ma joc si eu acasa cu putin glutamat sau alginat zice el ca e moarta. Of. Asa ca Satoyama it is, adica benefic pentru corp si spirit si care promoveaza in mediu sutsenabil si o cultura pese valori. Sa vedem cum se traduce asta in mancare.

Mai intai despre paine, care s-a intamplat la noi pe masa de la dospit la copt. Sub numele de “Bread of the Forrest 2010”, vine la masa intr-un paharel in care dospeste vreo jumatate de ora si pe urma sa muta intr-un mojar foarte incins unde se coace sub un fund de lemn in 10 minute.  Mai “fresh from the oven” decat atat nu se poate. Buna, nu zic nu, cu un unt acoperit de un muschi de alge si pamant de masline.

Am ales wine paring cu vinuri japoneze, o miscare sa spunem curajoasa, dar care s-a dovedit inspirata. Au fost nesperat de bune.

Satoyama Scenery and Essence of the Forest.

Crengute prajite de brusture, ceai verde carbonizat si apa de izvor intr-un paharel de lemn.

Baby Sweet Fish

Trei pestisori prajiti foarte amari (aia cu sweet e cand se fac mari am inteles) si pentru a taia gustul amar o dulceata de flori de cires. Mi-ar fi trebuit un borcan de dulceata…

Sea Snake. Hamaguri Clam. Akashi Sea Bream

O supica de sarpe de mare, o scoica prajita si un sushi cu peste. Supica de sarpe…gust ciudat si pe care nu doresc sa o mai vad o data. Fara serpi pentru mine, e clar, dar scoica mi-a placut mult.

Virgin Oyster

Stridii de langa o insula nelocuita, virgina cu supa de edamame si fasole. Stiti pararea mea despre stridii asa ca foodie man s-a bucurat de 2 virgine din astea 😉

Soft shelled turtle

Un custard de ou cu bucatele de testoasa, crescuta sustenabil in crescatorii. Din nou un gust ciudat cu care nu mai vreau sa ma intalnesc.

Langustine Shrimp. Sea urchin. Water shield

Ah, o langustina gustoasa cu o aroma de gratar de carbuni minunata. Din astea as fi vrut vreo 10, dar fara jeleul ciudat cu alge pe care l-am ocolit cu grija.

Eggplant

Vanata in 3 feluri, coapta, piure si prajita acoperita cu o foaie de jeleu foarte fin de rosie care s-a topit de la caldura vinetei… Foarte gustoasa si arata ca o opera de arta.

Tilefish. Udo

Peste la gratar de carbuni impreuna cu o salata de telina si gulie, si piure de ceai verde si flori de cires.

Rock Oyster

Stridie acoperita cu spuma de mare, foarte savuros (spune foodie man)

Duck

Piept de rata gatit perfect, cu o crusta perfecta si piure de sfecla rosie.

Kobe Beef

Pe dinafara arata ca un carbune ars, dar la interior….perfect. Metoda de gatire foarte interesanta, poached in ulei si unt timp de 20 minute si acoperita cu cenusa de praz. Textura si gustul au fost impresionante.

Grapefruit

Ingehetata cu rozmarin si bucatele de grapefruit.

Green Tea

Desert prezentat ca o gradina japoneza, inghetata de ceai matcha, sos, spuma si frunze de ceai prajite.

Lemon. Honey

Mini fursez umplut cu bucatele mici de lamaie si miere, cu emblema restaurantului.

Desi experienta a fost interesanta nu putem spune ca ne-a impresionat. Au fost 2 feluri care chiar mi-au displacut (adica aveau gust nasol, indiferent de marketingul din meniu) si tot serviciul a fost foarte grabit, pe repede inainte de nu apucam sa ne tragem sufletul sau sa terminam paharul de vin alocat fiecarui fel.

2