Conform traditiei Foodie Family, nu pierdem nici o ocazie sa ne sarbatorim cu o excursie foodie pe principiul “collect memories not things”. Anul acesta foodie man s-a serbat la restaurantul Violier, care conform celui mai nou top al restaurantelor (La Liste) este cel mai bun din lume. De topul asta am aflat de la foodie blooger friends Amuse Bouche si cand am vazut unde este cel de pe locul 1 am si pus mana pe telefon sa o sun pe my best friend din liceu care locuieste in zona. “Tu ai auzit de restaurantul asta? Sigur, trec mereu pe langa el cand ma duc la supermarket…dar nu am fost niciodata (pauza de soc). Si mie nu imi zici de el? Gata, in aprilie venim la tine sa te scoatem la cina” 🙂 Doua telefoane mai tarziu aveam rezervare for a party of 6.
Din pacate la numai cateva zile a aparut stirea sinistra ca Chef Benoit Violier s-a sinucis din motive inca neelucidate, dar zvonuri sunt destule in presa locala (presiune, stres sau o escrocherie cu vin de peste 2 milione de euro). Restaurantul a fost inchis numai doua zile apoi redeschis de sotia acestuia (care era deja manager acolo) si noul Chef a fost numit Franck Giovannini. Show must go on.
Apele s-au mai linistit pana am ajuns noi si in aprilie noul Chef avea deja noul meniu de primavara gata.
Délicat velouté glacé d’Asperges vertes du Lubéron rehaussé à l’Osciètre Impérial.
Bouchées ravigotantes de Crabe vert breton sublimées au verjus du Lavaux
Primeur de Morilles brunes et blondes jus subtil au Verdelho
Nage de Coques et Couteaux des estrans charentais chamarrés aux premiers légumes verts cuits-crus
Dos de Barbue de la Presqu’ île de Crozon étuvé doucement carciofini en escabèche
Fines rouelles gourmandes de «Demoiselle de Loctudy» élégantes baguettes cardinalisées
Pigeonneau bressan doré au sautoir crispy de cuisses et fondantes maraîchères
Fromages frais et affinés
Alliance marbrée Chocolat Manjari – Yuzu
Ecrin de Fraises Gariguette meringué zesté coco
Mignardises de saison
Nu am ce sa povestesc la fiecare fel pentru ca nu mi-a ramas nici unul in minte. Hai poate desertul cu yuzu pentru ca….yuzu, duh. Dar altfel nu prea. Pe la al treilea fel ii faceam semne discrete pe sub masa lui foodie man (auzi, cum ti se pare, nimic special, nu? cam da). Accent maxim pus pe locul de provenienta al ingredientelor daca esti into asa ceva, dar de exemplu micile bucatele de crab nu aveau (jur) nici un gust, o aroma, un ceva care sa imi trezeasca interesul.
Si funny thing care nu ni s-a mai intamplat. Cand am ajuns la branza ne era inca foame. Si nu pentru ca portiile au fost micutze (de obicei sunt) dar nu am simtit nici o satisfactie, o bucurie culinara. Drept care am dat rondul la cartul de branza de doua ori. De DOUA ori. Gata, am recunoscut.
Sincer, este un restaurant clasic francez, dar clasic ca acum cativa ani buni. Nimic nou, inovator (si nu ma refer la moleculare sau floricele ca pot si fara), dar e genul care iti pune in farfurie caviar si lobster si gata, e automat fine dining. Numai ca nu e asa, sau nu mai e asa.
Discutie cu foodie kid dupa ce ne-am intors din Elevetia.
“Cum a fost mami?”
“OK”
“Nu ti-a placut?”
“Nu in mod deosebit.”
“Nici macar platingul?”
“Nici macar”
Trecand peste faptul ca prima mea reactie inca este “ia uite si pe asta micu’ cum stie el ce plating la 10 ani” …asta a fost impresia generala cu care ne-am intors acasa. Nu ne-a placut in mod deosebit. Adica in mod clar daca ne intreaba cineva nu vom sfatui pe nimeni ca merita sa bata drumul pana acolo. Mai bine mergeti la Atena la Funky Gourmet, e mult mai aproape, mai accesibil si cu adevarat o experienta memorabila.
Chiar daca experienta nu a fost una memorabila, imi place poza cu tine. Ai o siluata foarte frumoasa, zvelta, cred ca de la alergat (si eu alerg de 4 ani si ma simt extraordinar) :). Chiar ca suna mai bine Funky Gourmet. Multumesc pentru articol.
Ganduri bune!
Multumesc @Madi 🙂 Si uite ma bucur ca acum Funky Gourmet a intrat in in topul Western Europe din schema celor de la San Pellegrino.
Pingback: Foodie man eats in Toscana | The Foodie Family