Restaurant Mirazur

De obicei de ziua mea foodie man ma duce intr-un foodie weekend away. Anul asta zice “dear, ce zici de Monte Carlo”, eu “vai ce frumos ca nu am mai fost”. Dar a fost un trick question pentru ca raspunsul a fost “ce bine, ca tocmai am luat bilete la formula 1 care e tocmai de ziua ta”….hmmmm. Avand experienta de la o cursa similara la Montreal acum ceva ani nu am fost tocmai incantata. Dar foodie man m-a convins ca e un orasel frumos, ca e great food, si ca avem locuri comode in tribuna. Si intradevar trebuie sa recunosc ca a fost interesant, ca nu am apucat sa ma plictisesc la cursa si ca a fost in general o experienta foarte placuta, cu o cursa chiar palpitanta cu ceva ciocniri si iesiri in peisaj si chiar cu un nou start care (din cate mi s-a spus) nu se intampla tocmai des.

Foodie Family

Fiind ziua mea am vrut sa imi fac de cap la restaurantul lui Alain Ducasse din Monte Carlo de care auzisem multe lucruri minunate si unde am incercat sa fac o rezervare cu o luna inainte. Am sunat eu frumos si zic “o rezervare la cina pe 26 mai va rog”, cauta ea in catastiful cu rezervari si zice mirata  “Mais madame, c’est tout complet. C’est la jour de Formule 1”…ei na, numai spune, dar e ziua mea 🙁 Cica e liber la pranz dar ar fi fost imposbil sa il iau pe foodie man din tribune de la curse unde a stat la toate antrenamentele, incalzirile, calificarile. Asa ca m-am resemnat ca anul asta nu o sa am o foodie anniversary.

Dar apoi Madalin (of Wine and Knives) mi-a dat idea ca aproape in Menton este un minunat restaurant din top 50, Mirazur (proaspat ales locul 28 in anul 2013). Am incercat in zadar sa rezerv acolo (mail nu mergea, site nu mergea…foarte french asa).  Dar Madalin mi-a facut o surpriza de ziua mea si a reusit sa ne faca o rezervare in locul cu pricina (dupa jde telefoane…)

Asa ca intr-o frumoasa seara de mai am ajuns la restaurantul lui Mauro Colagreco, asezat frumos sus pe o stanca cu o priveliste minunata spre mare.

Mauro si-a facut ucenicia la L’Arpege sub bagheta magica (si probabil facuta dintr-un praz) al marelui iubitor de legume Alain Passard si se vede. Ca si mentorul lui, Mauro si-a facut pe dealurile din Menton gradina proprie unde cultiva legume si fructe si ierburi si floricele pe care le culege zilnic si le potriveste artistic in farfurie.

Iata cam cum s-a desfasurat seara.

Amouse bouche

Chips de polenta cu crema de branza

Chips din alge cu branza proaspata si o bucatica de somon afumat uscata. Bucatica aia de somon afumat a foarte interesanta 🙂

Confit de ficat intr-o foaie de ceapa coapta

Paine de casa si ulei de masline cu ghimbir (maslini din livada restaurantului). La paine am primit si o poezie inchinata painii 🙂 foarte poetic.

Ca si meniu erau 3 variante, iar noi am ales pe cel numit “Carte Blanche” adica sa ne dea ce vrea bucatarul sa gateasca si a vrut sa gateasca cam asa.

Stridie rulata in felii de para cu branza de capra, jeleu de pere, bucatele de pere si décor de floricele. Eu nu ma omor cu stridiile dar asta a fost foarte buna.

Carpaccio de red mullet cu ulei de masline, lime, samburi de caisa, coulis de zmeura si bucatele mici de zmeura.

Salata de sparanghel (felii subtiri si bucati mai mari), mar verde, segmente de grapefruit, dressing de miere si vanilie, iaurt, menta, coaja de lamaie, ceapa verde. Dressingul mi s-a parut foarte reusit, nu m-as fi gandit in veci sa pun vanilie la salata.

Ou tip florentin: galbenus moale cu crema de spanac, sos bernais si caviar, fara pic de albush. Aici s-a simtit cel mai mult influenta L’Arpege, unde am primit ceva similar…

Salata calda de cartofi de 3 feluri: galben, dulce si vittelote cu sos din cartof si cafea, capere prajite si chips din somon afumat. OK, felul asta a fost o revelatie, numai aroma sosului de cartof cu cafea a fost atat de imbietoare ca nu am mai facut poza…si chipsul din somon a fost din nou idee minunata

In ultimul timp am remarcat astfel de compozitii, deci va prezint Forest: hribi si girole, cartofi, quinoa gatita ca risotto cu parmezan, burete din patrunjel, chips de cartofi, spuma de ierburi si Frunze de padure. Risotto din quinoa mi s-a parut o chestie foarte desteapta si gustoasa.

File de peste, scoici, dovlecel galben, sos de sofran, fenicul si jeleu de lime. Asta a fost felul cel mai putin impresionant.

Ris de veau, mazare, dovlecel galben si sos de mazare. Adica momite (sau alta glanda ceva) foarte fragede asortate la niste piureuri foarte gustoase.

Si am ajuns la deserturi, care au fost pe principiul fructe cu inghetata (asa ca am fost un pic dezumflata, ma asteptam si eu la niste chestii mai complicate).

Mai intai caneloni din zahar umplut cu spuma de coriandru, mar verde si inghetata de iaurt si suc de mere.

Inghetata de salata roseille cu fructe rosii, rubarba si un patte sable pisat

La final mici gourmandize: caramel cu unt sarat, macarons si ciocolata.

Si pentru ca era ziua mea am primit un mic tort de ciocolata 🙂 dar din care abia am mai putut sa gustam.

Ce sa zic, a fost lovely, ne-a placut mult, cateva idei au fost geniale si o sa le incerc si acasa, mai ales sosul de cartof cu cafea si risotto de quinoa. In mod clar ideea de a avea propria gradina langa restaurant este binevenita mai ales cand ne gandim la decoruri din floricele comestibile pe care nu le poti cumpara nicaieri.

A fost a lovely foodie anniversary 🙂

3

2 thoughts on “Restaurant Mirazur

  1. Linda

    Miere cu ginger, cred ca e nebunie. Picurata pe niste nuci si blue cheese …

    Una din cele mai bune mieri am gasit-o in Grecia, la un restaurant aflat in mijlocul unei imense livezi de maslini. E foarte inchisa la culoare, iar gustul este extrem de puternic. Alor mei nu le place, doar eu o maninc din familie, probabil se trezeste singele grecesc.

    Trebuie sa iau blogul la rasfoit, sa-mi fac o lista cu restaurante.

  2. Pingback: A&G Madrid | The Foodie Family

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *