Exista doar 4 restaurante de 3 stele in Anglia si 2 dintre ele sunt intr-un mic sat de pe malul Tamisei numit Bray: The Fat Duck si Waterside Inn. Cum recent am vizionat o serie tv despre familia Roux (The Roux Legacy), cei care au revolutionat gastronomia in regat, Waterside Inn fondat de Michel Roux a fost alegerea noastra pentru a aniversa 15 ani as a family.

Waterside Inn are un record impresionant mentinandu-si cele 3 stele timp de 25 de ani…asa ca nu cu putine emotii am ajuns la inceputul lunii martie in aceasta adevarata institutie.

Inca de la intrare te inampina o armata de personal, toti se straduie sa te ajute. Au un radar special care ghiceste ca vrei la baie (spooky) si te insotzeste pana la usa sa nu te pierzi “this way Madam”, se repede sa iti tina scaunul cand schitezi o idee cum ca vrei sa te ridici, iti schimba servetul de cate ori fugi de la masa. Traditia continua cu meniul pentru doamne (ala fara pretzuri…old school) probabil pentru ca macar unul din comeseni sa nu lesine 🙂 Preturile sunt enorme, un espresso face 12 lire, antreurile pleaca de pe la 30 si tot urca. In atmosfera asta cel mai bine iesi, desi pare bizar, cu meniul de degustare numit “Le menu exceptionell” care te scoate la numai 139 lire de participant.

Desi ma asteptam la o atmosfera de muzeu (restaurant francez de 3 stele, duh) am gasit dimpotriva o atmosfera vesela si chiar galagioasa. Mese cu copii care se mai plimbau pe la mese, discutii aprinse ca intr-o pizzerie italiana… Poze am facut cu telefonul, m-am gandit ca nu cadreaza cu restaurantu sa ma car cu ditamai DSLR…la ce nebunie era acolo nu cred ca ma vedea nimeni.

Noi am prins ultima saptamana cu meniu de iarna si care s-a desfasurat cam asa:

Supa crema de parmezan cu trufe si o saratica cu migdale. Foarte buna si foarte light in ciuda ingredientelor de obicei grele, trufele si-au facut de cap si in pateul ala s-a vazut ca le chef patron e la baza chef patiser…fara cusur.

Escalop de foie gras cu radacinoase glasate, piure de telina, verjus si sos de stafide…cand o sa imi iasa si mie asa foie gras nu stiu (al meu se topeste sau iese prea roz la mijloc) asa ca m-am bucurat tare de el.

Medalioane de lobster cu sos de ghimbir si port de legume julienne; gatit perfect, fara vreo impresie de cauciuc si aranjate frumos in suportul original.

Duo de vanat (caprioara si prepelita) cu un foietaj plin cu ciuperci,  si sos poivrade. Caprioara perfect roz la mijloc cum trebuie si deosebit de frageda (oare cat s-o fi marinat saraca) si garnitura perfect aleasa la vanat.

Pentru curatat palatul un sorbeto perfect de lamaie in votca.

La desert am primit o lacrima de ciocolata cu mango si fructul pasiunii…bun sa imi dea lacrimile…cum ziceam le chef patron e cofetar…

Pentru ca l-am vazut la tv pe Alain cum face sufleul asta a trebuit sa il gustam…dreamy. Sufleu cu portocale confiate si coacaze rosii.

La sfarsit am primit si o colectie de petitfours numite aici mignardises…una din fiecare ca e frumos sa imparti si nu a mai ramas nimic.

Si o surpriza din partea casei (awhhhhh 🙂 )

Waterside Inn este intradevar un restaurant de referinta, clasic francez, bazat pe ingrediente si tehnica perfecta. Pentru adeptii “the nitro way” mergeti alaturi la The Fat Duck (efectiv in celalat capat al strazii). Dar aici experienta culinara si serviciul impecabil fac toti banii. Chiar asa de multi.

 

1