Desi am mentionat de cateva ori ca habar nu aveam sa gatesc pana la o varsta respectabila (perfectzionistu imi mai aminteshte cateodata cum nici nu vroiam sa pun mana pe carne cruda brrrr), am stiut sa fac, ever since I can remember, bezele. Nu stiu de ce dar mi-au placut intotdeauna.

Imi aduc aminte ca la niste probe la Buftea pentru un film de copii, aveam 9 ani cred, proba mea filmata a fost “ce stii sa gatesti?” Si eu am zis mandra “bezele” si le-am explicat la oameni foarte amanuntit ce si cum se face…N-am primit nici un rol 🙂 dar nu din cauza bezelelor.

So back to present times, si still in love cu bezelele, am evoluat la pavlova, mai ales din comoditate ca e mai usor sa tranteshti toata compozitia in tava decat sa o pui frumos si ordonat. Prajitura in cauza a aparut in Australia prin anii ’20 cand balerina rusa Anna Pavlova a avut acolo un spectacol. Este desertul national australian si se prepara mai ales de Craciun, cam cum e cozonacu la noi.

Pentru pavlova nu e nevoie de multe ingrediente, doar albusuri, zahar, putin amidon (cornflour) si otet. Colectionez cu multa grija albusurile de la orice reteta care nu le include si le pun la congelator unde stau bine merci o luna doua. Cineva care mi-a vazut colectia a glumit ca am o  “banca de sperma” in congelator. Ha ha very funny. Dar de cate ori strang de la 4 albushe in sus hop apare si o pavlova.

Proces tehnologic. Se bat albushele bine bine bine de tot. Se adauga zaharul, cate o lingura pe rand, (50 grame de zahar pentru fiecare albush), lucru care dureaza ceva cand ai 8 albushuri dar in cazul asta rabdarea conteaza. Dupa ce s-a facut o bezea tare si lucioasa se presara deasupra 2 linguritze de amidon, o linguritza de otet, putin extract de vanilie si se incorporeaza si ele.  No worries ca nu se va simti otetul. Se obtine astfel un fel de bezea, ca nu e bezea propriuzisa. Pentru ca exista trei feluri de bezele:  cea franceza (adica doar albus cu zahar si un vf de sare), cea italiana folosita mai ales de chefi ca rezista prin bucatarii pana este folosita (se face cu sirop de zahar fierbinte nu cu zahar tos),  si cea mai tzeapana ca cea elvetiana (care se bate peste bain marie si contine si cream of tartar) cum e cea pe care am folosit-o pe Tortul lui Filip.

Se incinge cuptorul la 180 grade. Pe o tava obisnuita de cuptor de pune hartie de copt si se deseneaza un cerc mare de dimensiunea platoului pe care va ateriza pavlova. Pe acest cerc se rastoarna compozitia si se intinde cu o lingura pe suprafata cercului. Nu trebuie sa fie foarte neteda, dar sa fie cat de cat uniforma.

Se pune la cuptor si se scade IMEDIAT la 150 grade. Se lasa la cuptor 1 ora jumate dupa care se inchide aragazul DAR nu se deschide usa. Si o uit acolo pana dimineata unde se raceste si se face crispy.

Pavlova se rastoarna pe platoul cu pricina si se lasa afara  pana cand se orneaza. Nu se pune la frigider ca se inmoaie.

Se bate frisca de la cutie sau se cumpara de la cofetarie si se intinde frumos deasupra. Si peste se presara fructe rosii (capsuni, zmeura, seminte de rodie), sau pulpa de passionfruit, sau felii de piersici (curatate in prealabil de coaja).  Oricum fructe mai acrishoare ca sa coopereze cu bezeaua dulce.

E voila!

Pavlova ornata trebuie consumata in aceeasi zi (deci se pun frisca si fructele numai inainte de servire) ca se inmoaie bezeaua si numai e crispy outside si marshmellowy inside.