Heey si iata ca dupa 2 luni friguroase am terminat  The Big Amazing Kitchen Renovation. Dupa ce am mancat 2 luni numai de la frigider, de la pachetu trimis de mama , la vecini si prieteni, la o multime de restaurante (experiente despre care voi scrie cat de cuarnd), am reusit in sfarsit sa pun totul la loc (desi inca le mai mut dintr-un sertar in altu), sa car totu din pod, sa mancam si noi ca oamenii la masa, si nu pe unde apucam.

Si cum lucrurile au intrat in normal, am de recuperat la scris, asa ca daca va bombardez cu posturi zilele astea nu inseamna ca am innebunit si gatesc intruna.

Incep cu o incercare de chifle de hamburger. Chifle pe care foodie man le-a vrut neaparat intr-o seara, seara in care (i’m human,ok?) eu chiar nu aveam chef de gatit daramite de dospit aluaturi. Dar deh, acuma daca omu vrea chifle, fac chifle.

Am pus la robot 1 ou, faina, drojdie din aia instant la plic, niste sare, un pic de zahar, un cub de unt si niste apa, mai mult din ochi (am zis deja ca n-aveam chef, nu?) si a malaxat el robotu acolo pana s-a facut o coca moale si fina la pipait.

Am lasat-o la dospit cam o ora pana s-a dublat aproape, dupa care mi-am varsat nervii pe ea (framantatu de coca face bine la nervi pt cine n-a incercat) si am impartit-o cam in 8 bucati. Le-am aruncat pe o tava si le-am lasat iar la crescut o ora. In timpu asta am dus/luat copiii de la inot, si mi-am facut alti nervi la vestiar ca era omor de kinderi si mamele aferente pe cativa metrii patrati.

Inpoi la tava, am uns chiflele (care nu crescusera cine stie ce) cu niste ou batut si le-am presarat cu seminte de susan. Le-am aruncat in mare dezinteres la cuptor la 200 C vreo 15 minte pana s-au rumenit.

Intre timp foodie man a pregatit si perpelit hamburgerii, doar nu credeati ca l-am lasat sa scape dupa ce m-a pus sa-i fac chifle.

Ei, dar la sfarsitul unei zile in care m-am enervat la birou, in trafic, la vestiar, trebuie sa recunosc ca niste soul food ca hamburgerii cu chifla lor cu tot au mers de minune.