Tocanita asta de mistret am gatit-o prima data in Toscana la Casa Ombuto. La macelaria din satu Poppi avea cea mai frumoasa selectie de carne pe care am vazut-o eu ever (dupa food hall de la Harrods, da ala e alta poveste), de la clasicele pui-vita-porc la vanat ca iepuri, fazan, mistret, prepelite, ce mai, de toate. Pe la noi la supermarket nu prea gasesti mistret, eu am norocu ca tata mai impusca cate unu din cand in cand si ma aleg si eu cu o bucata serioasa de pulpa.

Pentru tocana asta am folosit cam 1 kg de pulpa, taiata cubuletze mici, pe care le-am pus la marinat intr-un castron cu salvie, telina tulpini, 1 morcov, o lamaie taiata in 4 , rozmarin, o ceapa taiata si ea in 4 si niste usturoi, si acoperite cu vin rosu. Castronul asta a innoptat in frigider.

A doua zi am scos-o din zeama si am uscat-o pe niste servete de hartie si pe urma am uscat-o si intr-o cratita pe foc f mic si cu capac, sa iasa toata apa din ea. Treaba asta cu uscatu nu-i de colo, o data am sarit si a iesit cam tare carnea, nu-sh de ce, poate Heston sa imi explice ceva cu fibrele de albumina.

Legumele din castronu pedepsit in frigider le-am tocat bine si le-am calit in ulei de masline vreo 10 minute sau pana s-au bronzat, dupa care s-au racorit cu un pahar de vin rosu si iar s-au bronzat pana s-a dus tot vinu. Am pus si carnea bine uscata in oala cu pricina, am presarat sare si inca un pahar de vin rosu, sa bea si mistretu ceva. In timp ce bolborosea fericit am mai aruncat acolo si niste boabe de ienihibar, o frunza de dafin si o cana mare de supa de legume (cica trebuia de vita da nu am avut de unde) cat sa acopere toata petrecerea si i-am lasat sa petreaca vreo 2 ore sub capac. Cred ca si-au facut de cap nu alta.

Cand s-au plictisit de fiert si sosu s-a ingrosat un pic gata, the party is over in oala si incepe la mine in farfurie.

Am facut rapid si o mamaliga si gata, la masa, ca mi se facuse foame cat am trebaluit pe langa oala aia.