Inca sub mirajul soarelui toscan, cu prima ocazie in care am fost la Paris m-am inscris la un curs de jumate de zi la foarte nou deschisa scoala de amatori a lui Alain Ducasse (pe care nu cred ca trebuie sa il mai prezint). In ziua cu pricina era curs de gatit la wok.

Scoala are mai multe studiouri de gatit, foarte trendy, fiecare in alta culoare, echipate de MIELE cu ultima generatie…sertare calde pentru farfurii, sertare reci pentru legume, plita cu ochi ingropat pentru wok, usa la gunoi cu deschidere la picior nu cred ca lipsea ceva. Am avut un chef formator detasat de la scoala de profesionisti omonima….si cu mare parere de rau am constat ca nu avea niciun haz. Explica ca la seminarul de anul 3 plictisit si fara motivatie…unde era voia buna din Italia?

Venisem sa invat sa gatesc la wok stir fry (ca recunosc, nu prea imi iese…) si am invatat ORICE altceva mai poti face in wok, adica o ciorba cu perisoare si niste friptura prajita…uf la naiba.

Pe langa niste retete pe care nu le voi duplica ever, singurul lucru cu care am plecat (eu cel putin) a fost cum sa toci carne de mana, fara nici un robot, doar cu un cutit bun. Interesant daca voi ramane sinistrata intr-o cabana in munti si zapezi si voi avea o dorinta de neoprit sa fac hamburgeri….nah, cred ca in conditiile respective voi face un fondue.

In rest abia am asteptat sa se termine, m-am plictisit ingrozitor. Am plecat cu sortul si cu o carte a maestrului si m-am grabit sa ma intalnesc cu prietenii in drum spre stadion. Bono a salvat ziua!!!