Luna trecuta am citit 2 carti de foodie. “Black Gold” de Antony Wild si “The Devil’s Cup” de Stewart Lee Allen. Ambele despre cafea, istoria cafelei, the works.

Cum patesc de cate ori mergem in Italia, pe foodie man il loveste cate o epifanie legata de mancare. Anul trecut mi-a crescut in curte un cuptor de pizza. Anul asta a rasarit in bucatarie o masina de espresso profesionala de bar. Imensa si grea si care ocupa o gramada de loc. Ca sa limpezim apele sa lamurim un lucru. EU nu beau cafea. Ever. Nu imi trebuie, nu imi place. In schimb foodie man e obsedat de obtinerea unui espresso perfect. Hence the coffee monster in my kitchen. Prins in frenezia aceleasi epifanii a achitionat (amazon rulz) cateva carti despre cafea. Pe care le-am bagat in bagaj cand in am plecat in vacanta.

“Black Gold” este scrisa de un fost head buyer la o mare corporatie cafeinizata (nu zice care, secret maxim) si are subtilul “the dark history of coffee”. Si este dark indeed. Incepe cu originile inca necunoscute ale cafelei ceea ce este ciudat, nu-i asa? in secolu 21 inca nu s-au prins unde si cand si cum a aparut cafeaua ca bautura. Trece apoi prin perioada coloniilor, cum a ajuns cafeaua in consumul europenilor si cum a ridicat sclavia cafeaua la rangul care este azi (putin cam descriptiva partea cu sclavii…creepy stuff), si ajunge in timpurile moderne cu starbuckizarea omenirii. Destul de greu de citit prin unele parti (istorie multa, aglomerare mare de date si locuri) dar am aflat cateva chestii interesante.

– Starbucks deschide un magazin pe zi in lume

– Vietnam este al doilea producator de cafea din lume in prezent. Produce Robusta (cafea inferioara) pe culturi subventionate de Banca Mondiala si FMI pe pamantul unde americanii au defrisat chimic in timpul razboilui. Culturile sunt probabil infestate cu dioxina si se vand la un pret atat de mic incat a prabusit toata piata cafelei mondiale.

– Lloyds of London era o cafenea in port, unde clientii pariau pe ce vapoare ajung si cand in port; si uite asa au ajuns ei companie de asigurari 🙂

– cafeina este un insecticid natural

– primul port care a facut comert cu cafea este Mocha, situat in Yemen

– cea mai scumpa cafea din lume provine de pe insula Sfanta Elena, cea mai remote insula din lume si mai cunoscuta pentru exilul lui Napoleon

– un test facut de NASA a comparat efectele cafeinei, marijuanei, benzedrinei si hidratului de clor (toate in categoria drogurilor psihoactive) pe niste paienjeni. Rezultatul este cam trist pentru cei care consuma cafeina. Panza celui pe marihuana este perfecta dar neterminata (probabil a uitat :), cel pe benzidrina a facut una cam dezordonata ca si cum nu s-ar fi concentrat cum trebuie, cel pe hidrat de clor (sedativ si hiptonic) a construit o panza minimalista. Cel care a primit cafea in schimb a lasat fire alandala fara nici o legatura cu forma tipica de panza de paianjen. Noroc ca nu suntem paienjeni.

Nu e  un easy read dar am aflat o gramada de lucruri interesante si de cate ori voi trece pe langa Starbucks ma voi gandi la ce este de fapt intr-o vanilla frapaccino…

“The Devils’ cup” e mult mai funny (sau dupa cum a zis Bourdain “absolutely riveting, informative and hilarious”) si este de fapt un memoriu de calatorie al autorului pe drumul cafelei. Incepe in Etiopia unde bea cea mai buna cafea din viata lui si se termina in America cu un challenge: sa gaseasca cea mai proasta cafea din lume (ceea ce reuseste fara probleme evident 🙂 ). Si aici apar cam aceleasi historic facts dar cu un twist personal. Si cateva teorii interesante.

De exemplu cea care explica ca atat omul (homo sapiens) cat si cafeaua isi au originile in Etiopia, deci cafea ar fi de fapt fructul care a adus omul pe pamant ( marul pe care Adam si Eva l-au mancat in rai), cafeina inducand rationalizarea constienta in maimultzele…”the devil’s cup..”

Sau cum cafeaua este direct legata de puterea razboinica a unei natiuni. Unde e cea mai buna cafea din lume? Italia. Si de cand nu au mai castigat italienii un razboi? Dar cea mai proasta cafea? in SUA. Si de cand nu au mai castigat americanii un razboi? Cam de cand a aparut Starbucks si au si ei in sfarsit o cafea mai ca lumea.

Sau daca ar aparea cafeaua azi, FDA ar interzice consumul ei fiind clasificata ca drog.

Daca ar fi sa aleg intre cele 2, a doua mi-a placut mai mult, experienta personala fata de analiza corporatista antiglobalizare wins everytime.

Si ce poate fi mai ironic decat faptul ca am citit cartile astea intr-un McDonalds…unde am fost sechestrata timp de 5 ore. Iata si de ce…

In ultima saptamana inaite de vacanta l-am dus pe Alex langa Sighisoara sa se dea cu calu. Am stat la o pensiune in Danes, Dracul, foarte frumoasa, intr-un peisaj superb (tot drumul de la Brasov spre Targu Mures este minunat), si unde au niste portii de mancare monumentale. Cine vrea sa se ingrase aici trebuie sa vina, mancare traditionala la dimensiuni demne de Gargantua si Pantagruel.

Duminica cand ne-am intors spre Bucuresti am oprit la Brasov sa alimentez cu combustibil. Nenea de la pompa se ofera sa puna el asa ca plec linistita in benzinarie sa ii iau copilului un suc. Apare nenea inauntru. “Stiti am facut o prostie”, zice el, “am pus benzina in loc de motorina”. Numa vreo 80 de litri. Sun pe foodie man, tzipa si injura el la nenea, da buba era facuta. Si fiind duminica toate service inchise, nu aveam ce sa facem, a trebuit sa las masina in benzinarie pana a doua zi. Asa ca a trebuit sa stam si sa asteptam vreo 5 ore pana a venit foodie man sa ne ia. El fiind la Cluj in momentu ala. In mijlocul etapei de offroad unde se innoroia de zor. I’m telling you he wasn’t happy ca a trebuit sa plece sa ne recupereze pe noi.

In duminica de poveste tocmai venise toamna. In Brasov era un frig de depresie si ploua maruntzel, unde naiba sa ma duc io cu copilu? a trebuit sa ne adapostim (cele 5 ore) in mcdonaldsu din vecinatatea benzinariei.

Ce face un foodie sechestrat in mcdonalds 5 ore? Ok, recunosc si admit ca am cumparat si consumat produsele de trista amintire, spre bucuria lui Alex care nu pupa el altfel asa ceva, am privit la lume cum vine, mananca si pleaca. Si analizeaza.  Am constatat din pacate cum mcdo este locul unde multe familii au venit pt sunday lunch…pacat, ca sunt in Brasov o gramada de restaurante, taverne, orice ar fi mai bun (ca sa nu spun mai sanatos).

Cum aceasta priveliste m-ar fi bagat in depresie timp de 5 ore am avut norocul ca aveam in valiza cele 2 carti si Alex PSPu. Pana acum consideram jucaria asta ceva diabolic care ii mananca copilului timpu si mintile. Not anymore. A fost salvarea mea. Altfel el murea de plictiseala si eu de nervi de la repetarea faimoasei intrebari “mai e mult?”.

Oare cate cafele au vandut in 5 ore la mcdo?

2