Dupa cum va povesteam saptamana trecuta, joi am fost impreuna cu World Vision la un atelier de cooking inntr-un sat din judetul Dolj, in cadrul programului “Mame bune, copii sanatosi”.
Pentru cine a ratat introducerea, evenimentul a constat intr-un atelier in care eu trebuia sa gatesc stil demo 3 feluri de mancare sanatoase pentru copii mici in fata a vreo 10 mamici de la tara.
Excursia a inceput cu drum lung de 4 ore si ceva, inceput foarte devreme pe la 6 dimineata asa. Pana pe la 7 juma am dormit in microbuz, dupa care m-am trezit cu o cafea nasoala de benzinarie de margine de drum (of ce dor mi-a fost de cafeaua lui foodie man…). Restul drumului a fost plin de amintirile navetei din zilele mele corporatiste, cand mergeam la Slatina o data pe saptamana…ce vremuri indepartate. Lasand melancoliile la o parte, pe la 11 am ajuns in satul Valea lui Patru si in casa unde urma sa aiba loc atelierul.
Am fost intampinati cu o masa cu de toate si cu tzuica fiarta la care eu am zis pas ca nu sunt in stare sa beau asa ceva.
Dupa ceva introduceri si prezentari m-am indreptat spre bucatarie sa imi amenjez locul faptei. Mi-am scos cutitele aduse de acasa si m-am pus pe curatat un lighean de legume in timp ce mamicilor le erau prezentate aspecte teoretice legate de alimenatia sanatoasa a copiilor. Ideea e ca aceste mamici nu stiu cum trebuie sa isi hranseasca corect copii, adica le dau sare mai devreme de un an, carne tocata (mici !?) la 7 luni, si tot asa. In general nu gatesc separat ci le dau cam ce mamanca si adultii. Chestie care evident duce la diverse deficiente si boli legate de nutritie. Initial am crezut ca fac asta pentru ca nu au alte posibilitati si asta e, fac o oala de ciorba si toti mananca din ea. Si cine sunt io sa vin de la Bucuresti sa le zic ce si cum sa manance. Dar surpriza, nu e chiar asa. Problema nu sunt banii ci informatia. Din dialogul purtat cu medicul din sat, am aflat cu mare mirare ca le dau snacks si bomboane si ciocolata si apoi se mira ca nu mai mananca copii mancare sau ca ii doare burta. Si de fapt tot scopul acestui program e sa le explice si sa le infomreze cum trebuie procedat.
Bun, si iata ca am intrat eu pe scena. Deja ma vedeam o Jamie predicand despre legume, cam cum a facut el in scolile britanice, si cum o sa schimb eu realitatea aceasta trista. Am produs o supa de legume care ideal era pasata dar la sita nu prea iese chiar asa ca la robotul meu. O mancare de pui cu mazare si conopida, tema fiind sa folosesc legume din brosurile World Vision. Brosuri care iara m-au pus pe ganduri, cum de am ajuns in stadiul ca sa explicam unor oameni de la tara ce sunt si cum se folosesc morcovii, conopida, mazarea, dovleacul…Si niste papanasi/gogosi din dovleac. Si in timp ce gateam eu de zor, vedeam privirile neincrezatoare a 10 mame/gospodine….”nu pui sare?”, “doar atat ulei la mancare? noi punem mai multa untura”, “prajitura cu dovleac? pai asta noi il dam la porci” si tot asa vreo 2 ore.
Interesanta a fost si partea in care le-a intrebat cam ce gatesc ele de obicei: ciorba de cartofi cu galushte (cam multi carbohidrati, nu?), pui la ceaun (la unul m-as fi bagat si eu trebuie sa recunosc), tocanite si ardei umpluti si alte tocaturi, placinta cu mere (mere de la aprozar….), bomboane rafaelo (asta m-a dat pe spate, trebuie sa recunosc). Ideea ca toate sunt bune si gustoase, dar nu zilnic nici la un om matur, dar la niste copiii de un an, doi sau si mai mici.
Acum sincer nu stiu cat am reusit sa le conving, dar pot sa va zic ca eu m-am simtit foarte bine, la urma urmei o audienta semiostila e mai buna decat una indiferenta. Am avut ceva discutii acolo 🙂
Dupa ce am terminat demo si mi-am strans cutitele, am mancat cea mai buna zacusca cu paine de casa, facuta de dna Tanta care a fost si gazda adunarii si m-a lasat sa cotrobai prin sertare dupa o lingura, o sita, una alta. Si m-am intors acasa dupa alte 5 ore pe drum, dar multumita ca am facut ceva, sau cel putin am incercat sa fac ceva.