Sub indemnul “nici un an fara un pic de scoala”,  anul asta am vrut sa fac un curs de patiserie. Si m-am inscris frumushel la cursul de cofetari de la scoala Ritz Escoffier. Numa ca din lispa de inscrisi s-a anulat distractia. Dupa ce am suspinat dupa el am zis ca o fi un semn ca nu e de  bine sa fac prajituri mai bune decat acuma, care oricum sunt mega super bune (pecan pie anyone? bezele?). Asa ca am luat-o in directia opusa si am zis sa fac un curs mai sanatos si anume un curs de peste.

Am ales Padstow Seafood School dupa ce am urmarit multe emisiuni cu Rick Stein si mi-a placut foarte mult stilul lui si cum vorbea mereu despre acest orasel mic de pescari Padstow si despre pescuit si toate cele. Scoala asta face in principal cursuri de o zi dar de 2 ori pe an se organizeaza si cursuri de 4 zile rezidentiale, unul in aprilie si unul in noimebrie. Asa ca mi-am facut valiza si intr-o frumoasa dimineata de noiembrie foodie man m-a dus la aeroport sa plec la scoala. Ultima oara cand m-a condus la scoala eram la liceu (insert aici inimioare si alte alea).

Padstow se gaseste in regiunea Cornwal asa ca de la Londra am luat trenul vreo 4 ore pana intr-un mic orasel cu un mic peron inconjurat de o padure. Si de ploaie…foate british, no?

Am luat singurul taxi din halta si am mai mers vreo 45 de minute pe niste drumuri inguste, ude si pustii pana la destinatie: The Seafood Restaurant. Lung drum deci.

Mai intai despre Padstow, un mic sat pescaresc, acum sat turistic, are cateva strazi, 1 banca deschisa 3 zile pe saptamana, 1 posta, un supermarket, 3-4 hoteluri plus pensiuni, cateva restaurante, cateva pub-uri, multe magazine de suveniruri and the like, si o scoala de gatit. Padstow a devenit cunoscut dupa ce Rick Stein si-a deschis aici primul restaurant, apoi scoala, apoi un hotel, si altu, si alt restaurant, si o patiserie, si cine mai stie ce o sa faca. Vara e arhiplin si aglomerat, dar in noiembrie mai mult localnici, de cateva ori eram singura pe strazile alea, aproape suprarealist. Dar foarte foarte frumos.

Cum eram prinsa la scoala mai toata ziua, intr-una din zile am skip the lunch ca sa dau o raita prin sat pe lumina si sa vad ce e prin magazine: multe patiserii care vindeau Cornish Pasty, cornish icecream, cornish fudge…cateva magazine cu suveniruri, un magazin cu cele trebuincioase la gatit (de aici am plecat cu 2 sacose, nu m-am abtinut recunosc).

Back to the school. Scoala este construita chiar pe chei, prin geamurile mari se vedea estuarul, dimineata numai nisip, pana seara cand terminam scoala se umplea de apa si ieseau barcile. Si erau multi pescarusi, hence this sign.

In fiecare zi la ora 9 ne prezentam la scoala sa ne luam in primire jacheta si sortul si sa analizam ce vom face in ziua respectiva la o cafea.

Sala de curs are o zona de demo unde au gatit chefii formatori, camere video peste postul de gatit, plasme pe care vezi ce se intampla in cratita, foarte profi. Chef ne-a fost Marc, foarte dragutz si amabil si saritor, un pic obosit dupa un an de predat acelasi peste, dar foarte ok.

In fiecare zi se intampla asa: demo un fel, mers la posturi si gatit, gustat; alt fel demo, iar gatit, iar gustat, si tot asa pana la ora 4.  Sala are forma unei bucatarii de pe vapor, cu geamuri rotunde si tavan in forma unei carene.

Si in 4 zile am  curatat, filetat, prajit, fiert, aburit, afumat, si mai ales mancat, o multime, da o multime de pesti, scoici, creveti, calamari…Si fiecare minut a fost minunat. Ma rog mai putin ala in care a trebuit sa paralizez si sa omor un crab cu o surubelnita. Bleah.

Am avut noroc de un grup foarte simpatic: 3 doamne din Norvegia, un domn care avea acasa un mic hotel-restaurant in care si gatea, o domnisoara care gatea pe un vapor in Turcia, un bancher din City, cativa pensionari, un baiat de 24 de ani in cautarea unei probabile meserii. Si eu. In ciuda acestui amestec ne-am simtit grozav. Lucru dovedit si in fiecare seara la pub. Am lucrat in echipe de cate 2 si am nimerit cu Peter, cel mai funny si mai witty si mai de treaba doctor pe care l-am cunoscut ever. Deci atata am ras si m-am distrat alea 4 zile cat nu am ras tot anul asta. Asta dupa ce am prins gustul umorului englezesc. Cand ma fac mare vreau sa fiu ca el.

Iata mai jos cam ce am gatit:

Intr-o dimineata am avut o excursie de profil, la piata de peste din Newlyn. De fapt nu-i o piata ci o bursa. Pe la 6 dimineata (nu intrebati la cat m-am trezit in ziua aia) pestii erau deja dati jos din barci, pusi in tavi pe specii, marimi si ce mai sortau ei, si se licita de zor de catre agenti pe fiecare ladita…cred ca o ora am stat sa ne uitam la ei si nu ne-am plictisit. Apoi alta ora ni s-a povestit despre pescuitul responsabil, despre protectia speciilor, si cum au un sistem asa bine pus la punct ca daca mergi la o pescarie si ceri codul pestelui, poti intra pe net si sa vezi cine si cand si cum l-a pescuit. Incredibil.

Am avut parte si de o surpriza, Rick Stein himself a aparut la scoala pentru o mica sesiune de autografe si poze. Nice

In ultima seara am gatit toti la comun un singur fel si anume lobster termidor si bouillabaisse si totul s-a incheiat foarte frumos.

Dupa care a urmat petrecerea in pub, si cand s-a inchis si ala, am ajuns toti pe acoperisul hotelului cu o lada de sampanie rasarita din portbagajul unui coleg…pana la 3 dimineata. Asta da petrecere de sfarsit de curs 🙂

A fost o saptamana deosebita, mi-a placut foarte mult si scoala si ce am invatat (acuma sa vad cum gasesc si la noi pestii aia) si atmosfera, ce sa mai, una din cele mai bune saptamanii de anul asta. Ghici la ce m-am gandit cand am aruncat banutz aici…

2