Foodie Family eats and dives la Marea Bariera de Corali

Pentru orice scafandru amator o vacanta de diving in Australia este in top e pe lista de facut. Nici foodie man nu este o exceptie asa ca Marea Bariera de Corali a fost centrul vacantei noastre din Australia. Si cauza celei mai grele valize din dotare ca si-a luat cu el de acasa toate acareturile (vesta, labe, costume, regulator, masti, etc). Dupa zilele petrecute in Sydney ne-am urcat in avionul de Cairns, aflat la 3 ore jumate de zbor. Am zburat cu Virgin Australia, o experienta placuta dar cam friguroasa (asa frig in avion nu am mai vazut sa faca aerul conditionat). In schimb ne-a placut aplicatia Virgin la care te puteai loga cu Ipad personal si sa vezi filmele din avion.

Cairns este considerat un oras mare in Australia dar are un feeling de vacanta prezent peste tot. Palmieri, oameni in slapi sau desculti pe strada (mai ales aborigenii), lazi cu mango peste tot, magazine de diving sau costume de baie. Ca la noi vara in Mamaia. Mai ales lazile cu mango ūüėČ

Cu o plimbare de 2 ore l-am vazut pe tot. Oferta culinara este destul de restransa, daca nu numaram jointurile de burgeri si pizza. La pranz am mers pe o barca trasa in port unde puteai manca stridii, creveti (de vreo 3 feluri) si lobster aburiti si atat. Iti mai dadeau si niste sosuri dar erau prea bune sa le ingropam in sos roz. Proprietarul era si pescar si ospatar si buacatar si foarte prietenos. A ramas impresionat ca suntem romani si avem de asa departe sa mancam pe barca lui si ne-a zis mandru “Nadia Comaneci is the greatest romanian“. Awhhhh.

Mie mi-au placut in mod deosebit lamaile verzi, extraordinar de aromate, am mancat la ele ca la mere. Am vrut sa aduc si acasa 2 kilograme dar as fi suferit dupa ce le terminam asa ca am decis sa ramana o amintire de vacanta si sa ne despartim acolo pe tarm.

Seara am mers la Vivaldis, mancare corecta, un ospatar politicos dar nimic memorabil. Decat telefoanele si mailurile de acasa ca dupa ora 16.00 se trezea Europa si incepeau sa curga.

Nu am ramas aici decat o seara pentru ca a doua zi dimineata trebuia sa ne imbarcam pe barca care ne ducea la hotelul plutitor pe care urma sa stam 4 zile.¬†O ora pe barca de viteza de transfer a fost destul de bumpy asa ca nu am refuzat pastila de rau de mare oferita pentru 2 AUD. Destui s-au dat mai breji si au patimit. Si cei din jurul lor…

Hotelul plutitor si plimbaret Reef Encounter a fost ales din oferta de live-aboard din Cairns din doua motive: avea intrare/iesire zilnic deci puteai veni in orice zi si sta cat vrei (in conditiile in care altele aveau intrare numai joi de exemplu) si pentru ca aveau transport zilnic de turisti aveau si transport zilnic de mancare asa ca la bord era mereu mancare proaspata si nu congelate.

Cabine confortabile, baie in camera (cititorii mei stiu ce am patimit la sailing in Italia vara trecuta), o sala comuna mare cu mese si canapele confortabile si carti/jocuri/tv pentru cine nu era deja mort de oboseala dupa dive-eat-repeat. Hotelul se muta la alt recif si de trei ori pe zi si erau 6 sesiuni de water time cand puteai sa faci baie, snorkel sau diving. La fiecare intrare in apa trebuia semnat manifestul si la fel cand ieseai pentru ca era multa lume si nu puteau tine socoteala cine e in apa si cine nu, si nu ar fi fost bine sa plece vaporul si sa te lase in mijlocul recifului. Prezenta cu semnatura se mai facea si in fiecare dimineata si seara, cred ca nu am mai semnat atatea hartii de la inchiderea de an fiscal.

Experienta de diving a fost tot ce si-a dorit foodie man. Viata marina bogata, testoase, Nemo, rechini de recif, corali. Imagini de film. Pe langa diving am dormit, am mancat si am citit, all in all o experienta foarte relaxanta si de deconectare completa de lumea exterioara.

Mesele dimineata si seara erau la ore fixe in functie de orarul de diving. Dimineata si la pranz era tip bufet cu o multime de salate apetisante si sandwiches de tot felul.

Seara era meniu a la carte si cu deserturi cat poti duce ūüôā

In rest la orice ora gaseai un platou cu briose sau fructe ca nu cumva sa mori de foame. De doua ori am mancat si pe punte, cand nu era tangajul prea mare si puteau urca mancarea pe puntea superioara.

Desi erau zile mai racoroase ca in miezul verii (era deja toamna) trebuia un strat generos de crema, tuburile erau peste tot pe vas si in singura zi in care nu m-am dat cu crema m-am ars in mod artistic si patimesc si acum.

Cele 4 zile au trecut (prea) repede si eram inapoi in Cairns. Am mers la Ochre unde vazusem pe meniu ca au crocodil, cangur si alte carnuri locale. Pot sa va spun ca domnul crocodil chiar are gust de pui iar cangurul este absolut tasteless. Adica seamana cu vita la textura dar nu are niciun gust. Trebuie bine decorat cu sosuri si garnituri ca sa aiba sens. In schimb pestii si fructele de mare sunt minunate asa ca am profitat la maxim de ele.

Dar experienta de diving nu s-a terminat aici. Daca tot si-a carat valiza de diving pana aici, foodie man a zis ca mai merita o zi de drum pana la Yongala, o epava scufundata faimoasa pentru diving (top 3 or some such) pentru ca este la o adancime mica si accesibila pentru orice calificare de scafandru si este integral acoperita de corali si viata marina, asa de acoperita ca pare un perete de recif. Se pare ca de la ea s-a inspirat pentru corabia din Piratii din Caraibe.

Numai ca Yongala asta este la vreo 8 ore de mers cu autobuzul, asa ca in autobuz ne-am urcat. Am avut cel mai haios sofer de autobuz din lume, foarte serios si meticulos, ne-a povestit toate cele. Autobuzul era plin de adolescenti care mergeau la un festival rock si care au consumat totul drumul wi-fi din autobuz.

De la istoria zonei, de ce are protectie anticangur pe autobuz, despre cum trec crocodilii strada si tot asa. Ne-a anunat de la inceput ca nu avem voie sa mancam in autobuz dar se va opri la pranz pentru pauza obligatorie intr-un loc frumos pentru picnic.

Dupa 8 ore ne-am dat jos in oraselu¬†Ayr. A fost ca in filme cand coboara eroina din tren, trenul pleaca lasand fum si ramane ea pe peron, inconjurata de valize tinand palaria cu o mana. Asa si noi, in plina pustietate, pe strada principala din Ayr unde sunt cateva case, o scoala, o primarie si o biserica. Si pustiu in orice parte te uiti. Am gasit totusi rapid un taxi, in Australia este numar unic de taxiuri si te redirectioneaza automat pe orasul unde esti. Am luat providentialul taxi inca 25 de minute pana la capatul lumii (literal) la un camping cu rulote unde trebuia sa dormim langa plaja. Rulota…mbuun asa. Doamna ce tinea campingul a fost foarte amuzata de panatalonii mei albi, palaria de soare fashionista si accentul meu britanic “Oh my but you sound so posh dearest” :)…pai noi vorbim engleza britanica nu australiana aia a lor de la tara din care¬†intelegeam mai putin decat galeza¬†profului de finante de la MBA.

Oh well, o noapte la rulota nu a omorat pe nimeni. Nu era nimic de mancare in zona, nici macar un magazin dar macar asta am stiut din timp si am venit pregatiti cu o gentuta frigorifica incarcata cu de toate la un supermarket in Cairns. Nu ne-am culcat flamanzi. Era chiar cozy, genul romantic din studentie in Vama cand nu erau hoteluri ca azi. Asta pana nu am dat drumul la TV si la 2 reclame zicea sa dai cu spray de tzantzari ca e pericol de Dengue Fever. Fun fun times. A doua zi la prima ora am strans in cea mai mare viteza valizele si am mers la plaja de unde foodie man s-a scufundat la epava faimoasa.

S-a declarat foarte incantat si fericit si bucuros ca a bifat-o. Dupa pranz am intrebat noi la cat pleaca autobuzul inapoi spre Townsville, cel mai apropiat oras de unde aveam a doua zi avion spre Sydney.

There’s no bus today mate, it’s Sunday

Nu cred ca mi-a picat fata mai tare ca in momentul ala. Ever. Foodie man m-a vazut verde albastra turcoaz si gata sa plang ca mor daca mai stau la capatul lumii in rulota cu tzantzari, si s-a inteles cu niste baieti ce venisera si ei la diving acolo sa ne ia si pe noi pana in Townsville intr-un microbuz rapciugos si ceva mai inghesuiti dar nu conta, era my way out of there.

Ajunsi inapoi in Townsville ne-am relxat si am luat la vizitat barurile ūüôā Si aici atmosfera de vacanta, lumea in slapi juca biliard si se uitau la zecile de televizoare cu meciuri de toate felurile.

Rapusi de foame dupa picnic la rulota si dive la epave ne-am facut de cap la un restaurant de steaks cu fripturi si cocktails cu fructe exotice, Ribs and Rumps.

A doua zi la prima ora¬†am dat peste o¬†cafenea foarte buna si dusi la aeroport am fost. Sydney ma intorc la tine ūüôā

Experienta “la tara” in Australia a fost foarte interesanta, am vazut o alta fata a ei total diferita de stralucirea metropolei. Dar cand am vazut cu din avion privelistea asta zau ca am fost mult mai fericita ūüôā In mod clar sunt o city girl.¬†

2

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *