Dupa ce anul trecut am ratat monumental vacanta de Paste din punct de vedere culinar, anul asta am zis sa ne luam revansa. Big time. Am planificat o iesire de cateva zile la Berlin alaturi de prietenii nostrii de la Wine and Knives, sa ne facem de cap cu wursti si bretzeli si alte bunatati germane.

Doar baietii mai fusesera in Berlin pana atunci, amandoi pe cand erau tineri si nelinistiti, fara neveste si copii dupa ei. Asa ca putem spune ca a fost o noutate pentru toti 🙂 Iar la cat s-a schimbat Berlinul in ultimii 15 ani chiar ca a fost mult nou.

Cateva detalii logistice si turistice, pana sa ne apucam de mancare.

Zbor direct cu Air Berlin, frumos si civilizat, aterizat pe un aeroport minuscul gen Baneasa, ca Otopeniul lor e in renovari si nu se stie cand se va redeschide. Dar e foarte aproape de oras asa ca in 20 de minute am fost la hotel. Orasul ni s-a parut foarte frumos si are incredibil de multa verdeata, fiecare blocushor avea cel putin o gradina cu 3 copaci langa, multe parcuri, mult spatiu verde, perfect pentru plimbare pe jos. Este si perfect plat (cel mai rapid maraton aici il gasiti daca sunteti interesati, pentru ca nu are deloc diferente de nivel).

Am dat o tura de oras cu eternul autobuz turistic. Etern pentru ca a durat o vesnicie pana a dat o tura de oras, mergea incredibil de incet, se oprea foarte mult in statii si in punctele de maxim interes. Adica in multe locuri 🙂 Dar macar ne-am facut o idee de ansamblu. Am vizitat (si pe dinauntru) Domul – o cladire impresionanta, care pe langa biserica in sine are si un frumos muzeu si o vedere de sus splendida, dar nu il recomand celor slabi de inima sau claustrofobici….scara lunga, imbarligata si foarte inghesuita. FOARTE inghesuita.

Am mers mult cu metroul, e foarte convenabil si rapid, reteaua e imensa, si se poate cumpara o cartela pe zi/doua zile cu care iti faci treaba minunat. Ne-a mai placut ca au si taxiuri mari, de 8 persoane (cati eram noi) si nu trebuia sa luam doua masini mici, nu cred ca am mai vazut in alt oras taxiuri mari asa multe. Eficienta germana, nu gluma.

Pentru copii am fost la faimoasa Zoo, cea mai mare din Europa ca dimensiuni si cu cele mai multe specii de animale din lume…si deschisa in duminica de pasti. Probabil si singurul loc deschis in ziua aia ca a fost o coada incredibila la intare. Tot pentru copii merita mers si la Lego Discovery, un fel de LegoLand mai mic si subteran (sub complexul Sony). Unde este si primul IMAX din Europa. Si un lift care coboara intr-un acvariu. Si o berarie 🙂 Dar despre asta imediat.

Adica chiar acum. Despre mancare adica ca doar de asta am ajuns la Berlin de fapt. I know, shocker 🙂

Prima oprire a fost intr-o ghereta de currywurst (THE street food in Germania), chiar langa poarta Brandenburg, pentru ca eram lesinati de foame si barbatii grupului au vrut carnati. Duh. A doua oprire a fost la a doua ghereta de wursti, cam la 50 m de prima, tot le mai era foame.

A treia oprire a fost la…ei gata cu carnatii, la o carciuma serioasa. Rotisserie Weingrun este un local micut si foarte primitor, cu personal amabil si un cuptor/gratar/rotisor foarte interesant, cu fitile asa, care nu facea fum in restaurant, bucataria fiind deschisa. Am incercat coaste si jumatati de pui, si flammlachs (literal somon care a luat foc – ceea ce a si patit). Nici desertul nu a fost de colo, doar avea tarta cu rubarba ceea ce pe mine ma da gata oricand. Mai ales daca are si inghetata de caramel sarat langa. Just sayn’

Vineri dimineata destinatia a fost clara si din timp planificata, Markthalle, piata producatorilor locali si artizani.

 

Ne-au placut mult standurile pline de paine (aaah, painea germana cu maia, the love), flori si carne. Si prajituri. Si peste. Se poate si manca la piata dupa ora 12…am cam fi stat noi pe acolo dar aveam si alte planuri.

Planul pentru pranz cuprindea etajul 6. Mai precis etajul 6 din KaDeWe, cel mai motzat magazin universal din Berlin (thinks brands, brands, brands). Ei bine dupa ce treci de etajele fashioniste, la etajul 6 este cel mai frumos, cel mai mare, cel mai cu de toate, cel mai cel magazin alimentar pe care l-am vazut eu pana acum. Si zic ca am vazut cateva. Asa frumos ca ne-am plimbat ca prin muzeu vreo ora si nu am stiut ce sa fotografiem mai intai…asa ca nu am mai pozat nimic 🙂 In schimb am mancat. Pentru ca in acest magazin sunt si multe mici restaurante, si nu fast food ci Paul Bocusse si clatitarie Lenotre…

Barbatii si-au facut din nou plinul de carnati si burgeri la restaurantele carnivore. Vreo 2 ore au tot adus la mesele mici cu un picior carnati de tzaspe feluri, cartofi prajiti pai, varza calita, cel mai bun sos curry gustat de noi vreodata, burgeri de vita angus (dreamy), strudele cu mere…2 ORE am stat acolo si am mancat.

Dupa atata carnati a trebuit, dar a trebuit tare, sa ne dregem si am mers la un restaurant italian sa ne revenim la normal. Si am ajuns la cel mai micut si dragutz restaurant italian, Da Baffi, cu doar 6 mese si mancare geniala.

Si fara picior de turist, ceea ce noua ni se pare foarte cool ca suntem singuri strainezi care s-au aventurat departe de centru. Ne-am dezmortit limba dupa atata germana cu frumoasa limba italiana (caci personalul era italian normalmente) si ne-am incantat cu meniul specific. TOT meniul. Adica am comandat tot ce aveau de sus pana jos 🙂 Ceea ce a fost foarte tare, nu ni s-a mai intamplat, dar chiar nu am putut sa ne decidem si eram si suficient de multi sa ne permitem chestia asta si meniul era doar de o pagina.

De vis au fost pastele cu trufe (la care am cerut si supliment), buratta a fost calda cum trebuie (nu direct din frigider cum o primesti in prea multe locuri), pastele cu ragu de miel (doar era de pasti) ceva ce trebuie sa repetam si acasa, fazanul minunat.

Despre meniu mai trebuie neaparat sa spun ca era un caiet mare, in care era lipit pe fiecare fila meniul saptamanii…si era un caiet mare si gros si puteai sa citesti ca o carte toooaaaate meniurile saptamanii care au fost de cand exista restaurantul. Asa ne-a placut chestia asta… Am fi venit si a doua seara dar era duminica de pasti si inchideau 🙁

Din motiv de duminica de pasti inchis am ajuns duminica la pranz la o berarie turistica, Lindenbrau, nicht schlecht dar nimica stralucit, mancare specifica de berarie nemtzeasca.

Duminica seara am revenit la Italia…pentru o masa festiva cu adevarat, un alt restaurant departe de centru, intr-un cartier rezidential…habar nu mai am pe unde.

La Marianna arata tipic italian, cu multa lume si multa galagie si nesperat de popular pentru duminica de pasti…ne temeam sa nu fim singurii care nu mananca la casa lor. Ne-am facut de cap la propriu cu melci, paste, vitello tonnato si miel la cuptor, calamari si prajitura napoletana de pasti (pasca adica ca era fix la fel).

O noua zi, noi descoperiri. De data asta am plecat in cautarea unui foarte popular street food in Berlin (si nu ma refer la carnati:) ) kebabul turcesc. Pentru care am mers mult si bine pana in cartierul turcesc. Pe afara nu arata grozav…

dar inauntru…

Aici am gasit cel mai bun kebab din Berlin (zic sursele locale) si confirmam ca ne-a placut foarte mult la Doyum. Portii foarte generoase si foarte gustoase, ne-au placut mult supa de linte, lahmacunul si frigaruile de miel cu vinete coapte.

Pentru ca la hotel nu am gasit o cafea decenta, si am cautat o cafenea unde sa mai prindem energie pentru explorat orasul, am descoperit langa checkpoint Charlie o cafena uber cool si moderna, cu o cafea exceptionala, Westberlin bar&shop. Prajita proaspat si servita cum trebuie, cafeaua era cantarita la gram inainte de a fi facuta fiecare cescutza…Asa mult ne-a placut ca am cumparat niste cafea si pentru acasa.

Ultima zi s-a terminat cu o cina epica (era si ziua lui foodie man deci se cerea ceva deosebit). Am ajuns la To Beef or not to beef, local italian on the modern side, care serveste ca fel principal numai vita taiata de marele Dario Cecchini (superstarul macelar), si pe care l-am vazut si noi in carne si oase in Antica Macelleria lui din Panzano.

Asa ca seara la acest restaurant a avut si o nota nostalgica asa si unde ne-am luptat cu niste bistecca alla fiorentina de dimenisiuni…well epice. Si cel mai bun tort de ciocolata din ultimul timp.

Putem spune ca Berlinul ne-a surprins placut, foarte placut, mai ales din punct de vedere culinar si speram sa ne intoarcem cat de curand, macar pentru un weekend, macar pentru 2 mese, pentru ca simt eu ca mai sunt multe de descoperit.

Intre timp daca nu mai aveti rabdare si vreti neapart un carnat sau un ciolan nemtesc ca la mama lui acasa, mergeti cu incredere la Beraria Siegfried.

3