De mult de tot imi doream sa ajung la Lisabona, toata lumea care a fost imi zicea ca e wow, super si alte superlative. Si mancarea…mai ales mancarea. O perioada nu a fost zbor direct asa ca mereu castiga alta destinatie dar anul asta ne-am facut in sfarsit curaj sa ne trezim la ora 3 sa prindem cursa de Lisabona.
Primul loc in care ne-am dus dupa ce am lasat bagajul la hotel a fost Mercado da Ribeira, care este mai mult decat piata din titlu. Este si o piata acolo de dimineata pana la 14 dar nu e cu nimic mai interesanta ca la Obor, de fapt la Obor e mult mai frumos. Nu piata ne-a chemat acolo ci faimosul FoodHall in care toti chefi cunoscuti portughezi au un outlet, toate restaurantele cunoscute si apreciate au stand. Si asa le poti incerca pe toate intr-un sigur loc. Un adevarat paradis foodie.
Hala a fost refacuta si amenajata intr-un FoodHall anul trecut de TimeOut si este un succes rasunator, daca la pranz gasesti un loc destul de usor, seara este foarte aglomerat. Si nu de turisti cum te-ai astepta ci de localnici. Multi. Si cu copiii si bunicii dupa ei. Asezati cu totii la mesele mari de lemn din mijloc, asteapta cuminti sa le bipbipaie senzorul care ii anunta ca le este gata comanda.
Am incercat niste mizilicuri de la Mentaigaria Silva, hamburgeri artisanali de la Honorato (sosul aioli de la cartofi era ceva incredibil, am cerut extra), cele mai bune sardine de la Sea Me, inghetata de la Santini si mult vino verde de la standul de vinuri. A fost cu adevarat Love at first bite.
La recomandarea prietenului Madalin of Wine and Knives am bifat in prima seara Taberna Tosca, un mic local cu petiscos (tapas, snacks) foarte foarte bune. Super creveti cu usturoi si muuuulti ardei de Pedron.
Si pentru ca nu am mai avut rabdare pana a doua zi am luat tramvaiul pana in Belem sa gustam celebrele, faimoasele, incredibilele Pasteis de Belem. Vreo 12 asa 🙂 Pentru ca am fost seara tarziu pe la 11 era foarte liber si lejer, in timpul zilei cozile sunt imense si timpul de asteptare cam lung. Pentru ca am gustat pasteis cam la toate patiseriile gasite in drum (da, greu, dar cineva trebuia sa se sacrifice) putem spune ca cele din Belem nu sunt faimoase degeaba. Chiar sunt cele mai bune (foietaj crocant, textura cremei perfecta).
Tot in prima zi (avantajul de ateriza la ora 7 dimineata) am facut un tur al orasul pe Segway, ideea lui foodie man evident. Acasa am fost de acord cand a rezervat, dar cand am ajuns acolo si am vazut numai strazi cu piatra cubica, la deal si la vale orice drum, mi-a mai pierit din entuziasm. Dar asta e, mi-am facut curaj si ce sa vezi…I’m a pro! Mi s-a potrivit ca o manusa, am prins din prima miscarea si echilibrul si navigatul pe strazile inguste, inclinate si cubice a fost piece of cake.
Turul ales de noi a fost varianta “Delicious” si am avut doua opriri cu gustari. Una pentru o limonada in punctul cu cea mai frumoasa priveliste si unde nu as fi urcat in veci pe jos.
Si una la cea mai veche berarie din oras, Cervejaria Trindade, construita intr-o fosta biserica, unde am gustat o salata de caractita, una de naut si una de lapti de peste, feluri traditionale portugheze.
Ghidul nostru Goncalo a fost foarte entuziast, vorbea engleza perfect si ne-a povestit o multime de lucruri pe care nu le afli din niciun ghid. In plus am vazut o mare parte din oras (nici nu este asa mare) in cateva ore, lucru care pe jos e imposibil. A fost modul perfect de a vizita Lisabona.
A doua zi am luat trenul spre Cascais, un orasel frumos cu o marina numai buna de plimbat si pasteis de nata foarte bune (trebuia sa le incercam si pe astea).
De aici am mers mai departe la Cabo da Roca, cel mai vestic punct din Europa, unde batea vantul ceva ingrozitor dar chiar ca te simti la capatul lumii. Apoi am ajuns la Sintra, unde in varf de deal e un frumos castel. Unde urca multe autobuze dar noi am zis sa o luam pe jos ca “uite pe gps zice ca facem numai 15 min”…Mda, nu prea a fost asa, am urcat pe drum pietruit pe munte vreo ora. La deal, foarte la deal. In sfarsit, urcarea a meritat, palatul si castelul sunt foarte frumoase si merita. Si sa vedeti ce bucatarie era acolo…mai ca-mi venea sa ma apuc de gatit.
Dupa atata drumetie ne-a lovit o foame crunta si condusi de cunoscatorii locului am ajuns pe plaja Adraga la o bomba. Un drum chinuit se oprea intr-o plaja mica cu o carciuma care arata ca la eforie, veche de zeci de ani si batuta de vanturi si valuri.
Dar mancarea a fost minunata si peisajul pe masura.
Am incercat crabul si supa de peste care e total diferita de ce avem noi. Apoi scoici si creveti Suzette (yep, si la capatul lumii stiau ce e suzette).
Ne-am revenit in tren si seara am dat iar o vizita la Mercado da Ribeira.
Ziua trei a fost dedicata lui Jose Avillez de care ne-au spus Alexandra si Catalin of Calatorii si farfurii si le suntem recunoscatori. Avillez este cel mai cunoscut bucatar portughez, restaurantul lui stelat Belcanto tocmai ce a patruns in topul 100 pe locul 91. Este comparat cu Adria si Blumenthal si viitorul suna bine pentru el. Are deja un mic imperiu cu 5 localuri in Lisabona, Belcanto, Cantinho do Avillez, Pizzaria Lisboa, Mini Bar Teatro si Cafe Lisboa, toate in zona Chiado.
La pranz am fost la Catinho, unde serveste mancare traditionala interpretata modern, adica molecular. Am primit printre altele masline explozive si oua fierte sousvide 🙂 Cel mai mult ne-au placut supa gazpacho de cirese, tonul conservat in casa si ouale profesorului. Mi-am luat si cartea cu reteta a omului, tot meniul povestit si explicat asa ca s-ar putea sa fac in viitor niste masline explozive. Ca tot sta alginatul in sertar si e pacat de el 😉
Iar seara ne-am infiintat cu valizele la usa la Mini Teatro dornici sa incercam meniul epic. Care a fost epic si interesant si fiecare fel pe care l-am primit ne-a incantat si intrigat. Mere verzi Margarita, din nou masline explozive (care au fost in meniul El Bulli in 2005), ceviche de creveti pe lamaie verde, Fererro Rocher de foie gras, tempura de avocado, tartar de ton si vita la cornet (cornet asa fin numai la Heston la Dinner am mai vazut), bruschete cu foie gras si smochine, si o bula de inghetata verde umpluta cu cea mai fina spuma de lamaie. Tot meniul de la MiniBar a fost un adevarat spectacol.
Trebuia sa ajungem la aeroport si am avut doar 1ora pentru tot meniul dar am razbit. Am platit in fuga si am luat rapid un taxi pana la aeroport. Au fost 3 zile pline de mancare, savoare si culoare si putem spune ca Lisabona a intrat cu succes in top 5 destinatii foodie preferate.
Logistic tips:
Orele de zbor sunt crunte daca alegi cursa directa cu TAP, pleaca la 5 dimineata de la Bucuresti si la intors tot pe la 5 dimineata ajungi. Dar acum ca am fost pot sa spun ca merita. In primul rand am prins 3 zile full, adica cu 3 mese pe zi, duh 🙂 Asa am putut sa incercam cat mai multe restaurante. Pentru plimbat in oras recomand Cardul de turist pe care il poti cumpara chiar din aeroport, ai acces la toate mijloacele de transport, trenul pana la Cascais si Sintra si reduceri la intrare in castele.