Foodie Family eats in Portugalia

Dupa ce i-am inscris pe foodie kids intr-o tabara de surf in Portugalia, ne-am bucurat pentru cateva zile cum o sa ne facem noi de cap acasa o saptamana fara copii. Ne-am revenit repede si ne-am gandit ca mai bine ne facem de cap si noi intr-o vacanta. Kids free. Si tot in Portugalia am ajuns si noi pentru ca am ramas cu amintiri foarte placute din minivacanta in Lisabona de acum 2 ani.

Lisabona ne-a impresionat si acum ca prima data.

Am tinut neapart sa vad aceasta manastirea Carmo a carei frumusete o poti aprecia numai din interior (si dupa ce ai platit bilet). Daca nimeresti si o zi insorita ca asa, poti sta aici minute bune sa te bucuri de priveliste.

O alta priveliste care ne-a impresionat a fost cea de la piscina hotelului, si pe ea o puteai descoperi daca treceai printr-un pasaj si nu trebuie sa stai neaparat la hotel, barul era deschis pentru toata lumea. Nu si piscina 🙂

Daca aceasta statuie vi se pare cunoscuta, nu vi se pare. Este inspirata dupa cea din Rio de Janeiro, dupa ce patriarhul Lisabonei a vizitat Brazilia in 1959.

Despre multe locuri frumoase din Lisabona am povestit dupa prima noastra vizita. Unul din locurile in am tinut neaprat sa ne intoarcem a fost Time Out Market, loc de pelerinaj pentru foodies. In aceasta food hall deja de referinta pentru cunoscatori s-au strans “reprezentante” ale multor restaurante din Lisabona, de la burger joints la chef stelati. De fiecare data este o bucurie sa venim aici.

Un loc unde am tinut neapart sa venim a fost Belcanto. Cu prima vizita nu am prins loc la restaurantul din top 50, dar acum ne-am organizat mai bine si am reusit sa prindem loc in randul intai impreuna cu best foodie friend Andra of Menta si Rozmarin.

Trebuie sa recunosc ca nu m-a impresionat asa tare cum a fost la Cantinho sau Bairro. Prea elaborate, prea cautate, prea prelucrate unele feluri in incercarea de a eleva felurile traditionale, lucru care nu mereu a reusit. Si unele chiar neplacute, porucshorul de lapte (fel traditional, inteleg) a fost prea gras, si nu ca o jumara, ci chiar s-a dus greu. Brr. Dar experienta overall a fost una placuta. A ajutat si compania prietenilor, recunosc. Friends make everything better.

Lasam Lisabona si mergem o excursie de o zi la Obidos. Un orasel foarte dragutz, pitoresc, muzeu pe strada. La capatul stradutzei o fortareata de pe zidurile careia se intinde o priveliste minunata.

Plimbatul pe stradute si cataratul pe ziduri ne-au ca facut foame asa ca am tras la A nova casa de Ramiro. Putin mai retras de la traseul turistic cu trafic intens, ne-a placut serviciul atent, recomandarile si explicatiile privind ingredientele. Un pranz foarte placut.

Am lasat Lisabona in urma si am plecat spre Porto. Pe drum insa ne-am oprit in mai multe orasele. Prima oprire a fost la Fatima. Indiferent de inclinatiile religioase, nu poate sa nu te impresioneze stabilimentul acesta, catedrala moderna si multimea incredibila care vine aici, mai ales ca anul acesta se implinesc 100 de ani de la faimoasa aparitie.

Mai departe ne-am oprit in Coimbra, fosta capitala a tarii si important oras universitar.

Dupa ce am vizitat centrul istoric am gasit in partea mai moderna (si cam anosta) a orasului aceasta taverna grozava. Dux Taberna Urbana are un meniu gen tapas din care am incercat cat de multe am putut. Toate ne-au placut foarte tare si este un loc unde am mai merge daca am putea sa ne teleportam acolo 🙂 Hip and cool, merita o oprite in Coimbra.

Tot pe drum spre Porto ne-am oprit in Aveiro. Un oras foarte colorat, renumit pentru canalele pe care navigheaza barci colorate, barci care traditional culegeau alge. O multime de cladiri frumoase art nouveau, o esplanada moderna pe malul raului si o catedrala impresionanta, merita o ora doua de plimbare. In plus aici gasiti “ovo moles de aveiro”, un desert traditional din zahar si galbenusuri de ou (si atat).

Dupa ce am vazut toate astea intr-o zi am ajuns la Porto. Oras superaglomerat unde am avut ghinionul sa ne luam hotel chiar pe strada principala pietonala. Pe care am intrat cu masina ca asa a zis Waze 🙂 Am reusit sa trecem prin multimea deloc impresionata ca trecem pe acolo (deduc ca au mai patit si altii) si dupa ce am lasat valizele in prag am dus bolidul intr-o parcare subterana si am inchiriat un scuter. Orasul e prea mare sa il vezi pe jos pe tot si cu masina nu era chip sa vezi ceva, decat trafic.

Cand am parcat sa pozam podul asta au dat niste turisti draguti din Spania cu masina peste noi. Nimic grav dar am pierdut 2 ore sa vina constatarea, asigurare scuter, etc. Totul s-a terminat cu bine (si cu 20 de euro) si fiecare si-a vazut de drum. Am bazait pe scuter toata ziua prin Porto, nu am vazut nicaieri atatea azulejos ca aici.

Desi nu e la fel de faimos, podul de peste raul Douro a fost proiectat de Dl. Eiffel. Pod de pe care se aruncau niste tineri in apa, evident daca primeau niste bani. Era lume ca la circ acolo.

Am stat o ora la coada sa intru la Libraria Lello, loc care a inspirat biblioteca din Harry Potter, cu scarile vrajite. Arata intradevar ca intr-o poveste si isi merita renumele de una din cele mai frumoase librarii din lume. Dar si al nostru Carusel Carturesti e frumos 🙂

Daca traficul din Porto si multimea si inghesuiala nu ne-au placut deloc (Lisabona e mult mai degajata), in schimb ne-a placut mult mancarea. Prima seara am tras la Terreiro, unde fructele de mare au fost de vis, portii generoase, totul foarte gustos, servicul ireprosabil.

Cel mai autentic loc pentru un pranz in Porto a fost langa piata Matosinhos, unde de-a lungul strazii erau gratare cu fructe de mare si peste (pe la care nu trece DSV vreodata cred). Am mancat si noi la una din terasele cu mese de plastic si gratarul pe strada intre masini si totul a fost foarte gustos, pestele proaspat din piata inca in lazile cu gheata si personal amabil.

Nu poti sa vii in Porto si sa nu vizitezi o podgorie, mai ales una care are si restaurant. Am mers la Vinum, de partea cealalta a raului, parte a grupului Graham’S. Priveliste de screensaver si vin de porto care i-a schimbat pararea lui foodie man despre aceasta licoare. Mancarea destul de standard, nimic spectaculos, dar clar  o cina agreabila.

Dar restaurantul nostru preferat in Porto va ramane Ostras & Coisas, un seafood bar minunat. Ne-am distrat cu niste scoici barnacles, crabi si stridii (crude si prajite). Si evident vinho verde.

Pentru ultima seara in Porto ne-am aventurat pe cea mai dubioasa strada din spatele garii, la Tapabento, un local care arata jalnic afara am gasit niste mici comori. O bucatarie cu influente din toata lumea, cu un plating deloc traditional si personal despre carea puteai sa juri sa sunt exchange students.

Nu puteam sa trecem prin Porto fara sa degustam serios niste vin de porto. Pe malul raului sunt una langa alta magazine de la podgoriile cele mai renumite. Ne-a placut Quinta do Noval, de unde am si plecat cu cateva sticle: vin de porto alb pentru porto tonic si cel traditional desert.

Am lasat the bizi crazy city life din Porto si am plecat spre Algarve. Zona de litoral a Portugaliei nu impresioneaza prin statiuni dar peisajul de coasta este spectaculos. Ne-am stabilit in Lagos pentru 2 zile, mai la margine de sat asa. In oras era un vibe de Eforie care nu ne-a atras. Nu ca avem ceva cu eforie, dar nu am condus atatia km pentru asta. Am gasit acest hotel nou nout cu priveliste de vis, Onyria Palmares, intr-o locatie destul de remote, genul care apare intr-un film cu James Bond. Avea si un teren de golf in jur, teren pe care cresc smochini de unde apareau la micul dejun smochine fresh, inca calde, culese zilnic. Absolut de vis.

Daca piscina nu era suficienta, marea nu era departe. Nisip fin (nu este peste tot) dar cu apa cam rece pentru gustul meu.

Langa Lagos exista o mic sat pescaresc numit Benagil, unde este aceasta pestera incredibila. Accesul se face numai pe apa, inot daca va simtiti capabili (nu prea e recomandat), pe SUP sau cu barcile care fac tururi in zona.

Tot langa Lagos se afla FIESA, cea mai mare expozitie de sculpturi de nisip din lume. Aici in fiecare an artisti in toata lumea construiesc un oras din nisip, in fiecare an cu alta tema, oras care rezista tot sezonul si unde merita o vizita. Seara sunt luminate avantajos si arata si mai spectaculos.

Optiunile gastronomice in Lagos nu ne-au dat prea mult de gandit, putine au fost care au intrat pe lista scurta. Printre ele a fost acest Ol’ Bastard‘s, un bar de fish and chips, evident axat pe turistii englezi care umplu zona (si pe care ii recunosti usor ca sunt toti roz si arsi de soare). Pestele decent, sosuri interesante, salate la borcan si un menu de cocktailuri interesant.

In orasul/statiunea Salema am gasit acest restaurant pe plaja, Boia. Unul din cele mai placute pranzuri din ultimul timp, relaxat si gustos, cu briza marii in aer.

Pentru ultima seara in Portugalia am mers la Tasca Jota, un restaurant popular printre localnici, destul de departe de zona turistica, efectiv intre blocuri. Totul a fost excelent, si mancarea si serviciul. Mi-a placut cel mai mult mamaliga cu creveti, go figure. Care avea si coriandru proaspat in ea, si tot mi-a placut. Asta spune ceva 🙂

Farul de la Cap Saint Vincente este cel mai sudvestic punct al Portugaliei si merita o ora de drum pana la el.

De aici s-a vazut cel mai bine marea eclipsa de soare, doar partiala in Europa. Pentru ca apogeul european a fost chiar la apus am putut sa ne bucuram de ea si fara ochelarii speciali.

A fost un tur de forta dar nu ni s-a parut greu. Pauzele lungi si dese de masa au facut totul o placere, unele locuri au fost cu adevarat memorabile si ma bucur ca le-am bifat de pe lista must see. Obrigada!

3

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *