Foodie Family eats in Provence

Vremea calda de afara m-a tot facut sa cred ca vara inca nu s-a terminat si totusi postul acesta despe vacanta de vara in Provence este long overdue, asa de overdue ca vacanta cu pricina s-a inamplat in iulie si maine poimaine e octombrie. So, my bad, si gata cu introducerea,  sa intram in paine (si mama mama ce paine e in Franta).

Vacanta asta in Provence e planificata de muuult, cam de doi ani asa, dar Italia tot s-a bagat in fata si uite ca abia anul asta am ajuns. La destinatia asta visez de cand am citit (de un numar rushinos de ori) “Un an in Provence” de Peter Mayle, si pe urma cam cu tot ce a scris omu asta, in asa hal ca are raftul lui propriu la mine in biblioteca. Dar uite ca am reusit si in vara asta am ajuns in locul de vis descris in cartile lui, impreuna cu foodie kids care au rezistat eroic intr-o alta vacanta “in care ne duce mama la piata”.

In cele 10 zile cat am stat ne-am ales cartierul de baza in Aix, capitala regiunii, un orasel minunat. Am stat intr-un B&B aproape de centru (cam la 10 minute de mers pe jos) foarte frumoasa, Pavillion de la Torse. Minihotelul este operat de un cuplu, el francez ea americanca, foarte amabili si dragutzi. Noi am avut o camera la ultimul etaj, pe doua nivele, foarte comfy si roomy, cu o priveliste de poveste, costul a fost cam 200 eur pe noapte pt toti 4.

Un pic dezamagiti am fost de micul dejun, cu specific american (WTF?). Era pregatit de doamna gazda cum stia de la ea de acasa, cu clatite americane groase si nefacute inauntru, oua rascoapte si sunca prajita in tigaie (nu bacon, ci sunca). Dupa ziua 3 ne-am rezumat la un croissant si un suc cu gandul la mancarica buna de peste zi. Motivul era prezenta in hotel a turistilor americani aproape in exclusivitate si care se simteau “ca acasa cu asa mic dejun bun”…whatever. Asa de americanizata ramase doamna ca ne-a recomandat intr-o zi o pizza foarte buna in Aix. A, super zicem noi, we love pizza. Numai ca ne-a trimis la o ghereta care avea zeci de pizze facute de dimineata si asezate una peste alata asa in vitrina, ude de la caldura si cu topppingu ramas pe pizza de deasupra…horror. Am fugit repede de acolo si am jurat ca nu mai intrebam gazda nimic.

In fiecare dimineata, dupa micul dejun, plecam sa vizitam imprejurimile. Iata care a fost traseul nostru si ce am vazut.

1. Aix-en-Provence.

Orasel frumos tare, cu multe stradutze pietonale, piete pline de terase, unul din locurile care arata mai bine in realitate decat in orice poza.

2. Isle sur la Sorgue. Avignon.

In Isle asta am ajuns pentru piata faimoasa care se tine numai duminica si de care am povestit in postul cu piete. In afara de piata si de antichitati, ca punct de interes mai sunt doar niste roti vechi pe paraul Sorgue, pe care cei mai curajosi pot face si kaiaking (sau cum s-o chema).

In Avignon ne-a lovit de cum am iesit din parcare un mare festival de teatru de strada care se intampla tocmai cand am ajuns noi (si de care nu aveam habar inainte) . Plin pe strada de mimi, demonstratii de tot felu, spectacole peste tot. Am intrat in atmosfera si ne-am dus si noi la un spectacol de dans sustinut de o trupa de baieti care castigase Factor X sau ceva similar in Franta. Super amuzant si foarte bine realizat, ne-a placut tare. In rest in Avignon mai este de vazut Palatul Papal, impresionant pe afara, nu stiu pe dinauntru ca nu ne-am aventurat. Si, evident, podul pe care il stie toata lumea care a facut ceva franceza la scoala si a invatat cantecelul cu “Sur le pont d’Avignon, on y danse on y danse….”

3. Marsilia.

Ei da, Marsilia. Si da, e la fel de urat si murdar cum zice toata lumea. Da io am tinut mortzish sa vad piatza aia de peshte si uite ca am ajuns. Destul de tarziu ca nu mai era cine stie ce, dar am vazut ceva pestisori gata de fiert in ciorbica. Nu am vazut oras mai lasat in pargina, gunoaie peste tot, homeless care dormeau peste tot pe jos prin centru, ugly, ugly… Am mers cu trenuletzul turistic ca sa il bifam mai repede prin punctele de maxim interes si sa ne ascundem de soarele puternic. Trenuletzul ne-a dus pana sus pe un deal unde este o mare biserica de unde se vede frumos, de sus si de departe.

Si apoi inapoi la port. De aici am luat si o croaziera de o ora, care ne-a dat o tura de insula cu Chateau d’If (u know, Contele de Monte Cristo story), o alta insula unde era un spital si, iar, de departe arata frumos.

Iar inapoi in centru de unde am inceput o expeditie pe stradutzele creepy catre cea mai prima cofetarie din oras de care citisem io ca fac cele mai prajiturele loco traditionale stuff numite les navettes. Dupa o ora de plimbare am dat de cofetaria cu pricina, plina ochi cu barcutze (adica navettes) si goala pusca de clienti. Bing! Tourist trap. Ei acu daca am ajuns pana aici am luat niste barcutze, dar care au fost horror. HORROR. Un aluat tare uscat si cu un gust infiorator de apa de portocale, ca sa citez pe foodie kid “bleah, are gust de sapun”.

All in all, nu cred ca merita o vizita in Marsilia decat pentru supica de peshte buna de la Fonfon, atfel don’t go.

4. Verdon.

Gorges de Verdon este, cica, cel mai mare canion din Europa. Arata intradevar impresionat, si cel mai frumos este ca se poate merge cu kaiaku sau hidrobicicleta pe raul cu pricina, privelistea este superba. Hidrobicicleta de inchiriaza pe baza de buletin si 10 euro si juma de ora te poti plimba in sus si jos pe rau, si cei mai curajosi pot face si o baie in apa rece.

Beware ca drumul este extrem de curbiliniu si cei mai sensibili la stomac pot face opriri dese. Pe tot drumul (think Cheile Bicazului asa) sunt locuri de oprit si pozat, dar cel mai frumos este locul numit Point Sublime, hence the name.

Drumul de la Aix catre Verdon trece prin faimoasele campuri cu lavanada, asta daca va nimeriti in iulie-august, si sunt intradevar minunate. Daca aveti noroc si nu nimeriti un autocar cu japonezi, se pot face poze frumoase.

Aproape de locul cu frumuseti naturale se gaseste si Moustiers St Marie, care este (cica) cel mai pitoresc sat din Franta. Yeah, right. Un satuc de munte, cu un paraiash pe mijloc, si cu zeci de terase care servesc tzepe turistice adica cartofi prajiti cu ketchup…cmon…Am reusit sa gasim o terasa care avea si crepes sarate si dulci pe langa specialitatea locului, cartofii cei prajiti (congelati de la punga mind you), dar nimic deosebit la ele. Am prins si o mini piata cu produse locale. Yeah, right. Am intrebat o tanti vanzatoare unde-i o farmacie in sat (remember the drumu curbiliniu) si zice “nu stiu ca nu stau in zona”…pai si ce vinzi tanti local daca nu stai in zona?

5.  St Remy en Provence – Arles

In ziua asta a plouat cu spume…Asa ca piata din St Remy am vazut-o din masina, in Les Baux nu ne-am mai oprit si am ajuns in Arles unde am fi vrut sa vedem o corida in arena veche. Care nu s-a tinut ca next day era 14 iulie si se pregateau de festivitatile de rigoare. So all in all am dat o tura de centru istoric (deja same thing cu ruine romane ), un lunch traditional si back home in Aix.

6. Marsilia (again, damn).

Stiti zicala aia cu “never say never”. Desi ma jurasem ca 2 zile inainte ca nu mai calc in Marsilia ever, iata ca ne-am intors. Ca era 14 iulie si aici ar fi fost cele mai mari si frumoase focuri de artificii din zona. Si nu am scapat de baieti care au vrut sa vada treaba.

Dar prima parte a zilei de sarbatoare ne-am dus la Cassis. Ei uite oraselul asta mi-a palcut teribil. Aseazat pe niste dealuri pline cu vii si cu fructele alea din care se face Creme de Cassis, cu plaje, cu port vechi plin cu barcutze de pescari (nu iahturile din Marsilia), cu terase pline de oameni fericiti ca au o zi libera. Am facut plaja o ora pe un petic de pamant cu bolovani, langa familii care faceau un picninc mic acolo pe plaja, asa de 14 iulie, cu copii, catzei si fiecare ce a mai avut pe acasa. Am mancat rapid ceva in port si apoi am laut din nou o croaziera sa vizitam pe langa mal les calanques. Astea sunt niste formatiuni in malul stancos, ceva asa gen fiorduri mici, ca niste golfuletze…nu m-a izbit nimik, dar ei erau foarte mandrii de ele. In plus batea un vant tare tare, valuri mari mari si all in all nu mi-a picat prea bine plimbarica.

Dupa amiaza catre Marsilia. Cina romantica pe malul marii si apoi o plimbarica spre port sa vedem artificiile. Care pana in ultima clipa nu stiam daca le da, batea vantul tare rau. Dar uite ca le-a dat, si au fost frumoase ce sa zic, coregrafie pe muzica, the works. 30 de minute de pure joy. Mai nasol cu plecatul din Marsilia ca parcarea cea de langa port plina ochi, pe afara trafic full, la automatele de parcare o mica bataie intre baietii de cartier locali, ce sa mai, o ora ne-a luat sa iesim de acolo. Si acu zau daca mai trec prin orasul asta.

7. Lourmarin – Fontaine de vaucluse – Rousillion – Gordes – Notre Dame de Senanque

La Lourmarin am ajuns la indicatiile gazdei noastre (dna cu pizza) ca e piata super, “are multe textile”. Mda, plin de fete de masa si bugigai, dar all in all, the best picninc de care am povestit anterior. Home to the Provence guru, Peter Mayle, dar nu m-am dus sa ma urc pe gard 🙂 In rest just another village.

Fontaine de Vaucluse asta e de fapt locu de unde izvoraste rausorul Vaucluse si care e o enigma a stiintei ca nu se stie exact ce adancime are fantanica de unde iese raul. Care e cam ciudat in sec XXI sa nu masoare ei asta. Da uite ca nu se stie, desi au bagat scafandri si un minisubmarin cat a putut si ala su tot nu au ajuns la fund. Drumul pana la gaura cu pricina e presarat cu artizanale si tarabe cu suc la pret exorbitant, si urci pret de 15 minute pe o caldura maxima. La fantanica daca vrei sa ajungi tb sa sari gardu pe care scrie “nu sariti gardul” dar pe care nu il baga in seama nimeni, si cand ajungi la ea mori de frig. Vine un aer conditionat de la gaura aia ceva de speriat. Cel putin interesant, dar nu este ceva “not to be missed”.

Rousillon este picture worthy, sta pe o cariera de ocru si totul e rosu in jur. Are un mini centru vechi cu un turnuletz pana la care am urcat si noi, asa de priveliste. Se viziteaza si cariera de ocru dar nu ne-a manat curiozitatea. De la magazinele omniprezente unde se varsa autocare de turisti se poate cumpara ocru in diverse nuanate.

Si mai pictureworthy este Gordes, asa cum sta el atarnat pe margine de munte. Pretty pretty. O poza de la locu unde scrie “loc bun de poze” unde mi-am facut loc cu coatele printre japoneze si cam atat.

La capatul unei zile lungi am ajuns la manastirea Senanque, faimoasa pentru campul de lavanda din curte. Intradevar frumos peisaj, o cladire veche bine pastrata, campul de lavanda intre 2 dealuri…

8. Camargue

O campie imensa unde se varsa Rhonul in mare, mai mult mlastina descat campie, unde creste orez de Camargue si se culege sare de camargue, sunt pasari flamingo, sunt cirezi imense de tauri si caluti albi, si unde exista cowboy adevarati. Si ne-am dus sa vedem si noi “frumoasa delta a Rhonului”. Puhh, pai astia nu au vazut delta la viata lor daca au zis ca ce au ei acolo e delta. Un canal larg prin mlastina, pe care te plimbi cu barca de sus in jos, iti arata un cowboy cu 5 cai (cowboy anuntat pe mobil ca “vine vaporu cu turisti 🙂 ) si cica aia e delta.

La marginea mlastinii langa mare e statiunea Les Saintes Maries de la Mer, un fel de paralia katerini combinata cu eforie, numa casute de vacanta si terase care mai de care mai la fel, pline de paella si tocanita de taur. Si o parcare imensa in care ne-am pierdut masina (ups), dar am gasit-o dupa juma de ora de emotii. Mai mult pentru aparatu foto ca masina era inchiriata si la o adica asigurata. Definitly nu merita drumu pana aici.

Ei si la capatul acestei povesti lunga cat “un an in provence” ma pot pronunta ca a fost frumos dar nu e un loc in care sa mai revin, like ever (desi aia cu never say never m-a va ajunge precis din urma)… Au revoir

 

1

9 thoughts on “Foodie Family eats in Provence

  1. zana eficientei

    poate ca e o idee buna sa mergi in afara sezonului – tot asa am patit si noi prima oara cu Toscana, de era sa ma jur si eu ca nu mai pun picioru’ in Florenta ori San Gimignano 🙂

  2. Monica Post author

    @zana: sincer nu stiu ce sa zic…mie mi-a placut Toscana si in miezul lui iulie, singura problema legata de turisitii multi a fost cateodata parcarea; pe cand aici…chiar nu m-a deranjat ca era multa lume (oricum nu e asa multa ca in Italia), deci nu cred ca offseasonu m-ar ajuta…just a feeling

  3. Adinuca

    Ce inteleg eu? Ca nu trebuie sa ai locuri minunate ci doar sa stii sa le promovezi. Si de asemenea poti avea o tara mirifica daca tot nu stie nimeni de ea sau o stie ca pe un cal breaz.

  4. oana

    cum se ajunge acolo, adica cu avionul pina unde ca apoi se inchiriaza masina i guess.
    lovely si mincarea din ny vom merge la anul mi-am notat in tel si iti voi cere mai multe detalii despre cele doua locatii adica cum ajungem, dar mai incolo mai aproape de plecare ca altfel uit si deja am salivat pe tastatura numai cind am vazut ribs-urile alea.

  5. Monica Post author

    Noi am mers cu Tarom pana la Lyon, vara sunt curse directe, si din aeroport am inchiriat masina.
    Cand esti gata de NY, let me know

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *