In cadrul nuntii austriece am avut in program o dimineata frumoasa de sambata libera (marcata ca atare pe programul primit la cazare…deutsch disziplin 🙂 ). Asa ca am plecat sa vizitam orasul Graz (aflat in imediata vecinatate), oras pe langa care trecusem de tzashpe ori dar nu l-am vizitat niciodata. Pana acolo am cercetat pe Iphone ce sa si cum e de vazut, si (ce surpriza) samabata e zi de piata, si nu orice piata ci una cu producatori locali si according to the guide merita vizitata.

Pana sa insir pozele (in noul model de galerie…acum e mai bine Cristi? ia zi 🙂 ) sa povestim impresii.

Este o piata in aer liber, foarte aerisita si unde gasesti de toate, nu numai leguem si fructe, ci si carnati si carne proaspata, branza, paine si prajituri, gemuri si dulceturi.

Pe majoritatea tarabelor erau putine produse, nu vedeai munti de mere, si erau destul de “bio” la vedere, adica mici si uratzele unele. Si preturile tot “bio” era adica 3 euro kilu de cartofi si 20 euro kilu de cirese (wtf….e mai scump ca in Dorobanti?).

Am vazut si ciudatzenii precum brocolli mov si portocaliu sau topinamburi (tb sa cercetez ce-s astia).

Eu am luat faimoasa rubarba cu pret triplu ca in Kaufland dar era prea frumoasa sa ma abtin si o jumate de paine cat roata calului.

[nggallery id=5]

Acum si telenovela, ca sa nu patzeasca si altii. Daca cumva ajungeti in Graz la piata asta sa stiti ca parcarea de langa piata se INCHIDE sambata la 2 pana luni dimineata. Noi am ratat afisul (mare cat casa de altfel) si am venit ca niste floricele (ude learoca ca ne-a prins si un mega potop) la 3 juma sa ne luam vanul. Dar o poarta bine ferecata ne sechestrase masinutza…Nici pomeneala sa stam asa ca doar aveam o nunta intr-o ora si un avion duminica…scheisse,scheisse 🙁

Acu, austriacu se gandeste si la turistii bezmetici si era un interfon pe un perete unde tb introdus codul de pe cartonashul de parcare si poarte fermecata se deschidea (cunoasterea limbii germane ajuta ca explicatiile erau doar in limba lu Goethe). Ok sa bagam numarul norocos. Problema a fost ca NU MAI GASEAM cartonashul (cine exact l-a pierdut nu spun…am promis 🙂 ). Acu chiar ca eram in belea (si tot mai uzi…there goes my hairdo for the party). Norocu chior a fost ca a venit un nene loco care si el intarziase sa isi ia autovehicolu si a bagat el codul magic si am intrat in incinta, am platit la automat taxa de parcare pe 2 zile (numa vreo 80 de euroi – mentionez ca a platit cine a pierdut biletu).

Si am ajuns la nunta tarziu, foarte sumar imbracati (a tb sa scapam de hainele ude in masina ca faceam pneumonie…daca ne oprea si politia era the worst day ever) tocmai cand sunau trompetele si mireasa cobora pe scara care ducea la camera noastra… In viata mea nu am aparut descultza si cu tricou ud la o nunta, dar e un moment pt orice in viata. In maxima viteza ne-am echipat si noi decent  – ( trezit zilnic tarziu si pregatit 2 copii de gradi constituie un bun antrenament pt situatii din astea), am ratat poza de grup dar am prins nunta si avionu.

A, si piata din Graz e chiar dragutza dar nu o voi mai vizita vreodata. Prea multe senzatii tari pentru mine.