In mai anul asta a trebuit sa ajung in Mexic. Sombrero, tequilla, chili, super locatii de scuba, fotbal (he he ce vremuri atunci in `70 cand ai nostri jucau o miuta pe stadionul din Guadalajara cu Pele&Co). Cam la asta ma gandeam eu cand imi faceam bagajul.

Realitatea? Dezamagitoare…

Ciudad de Mexico – oras imens cu o populatie cat Romania si o suprafata de 25 ori mai mare decat Bucurestiul nu iti ofera mai nimic interesant de facut sau de vizitat, ba mai mult te intampina anost, nepasator cu un aer de mahala mizerabila de parca ar vrea sa te intrebe –gringo que pasa? Inca din aeroport te loveste realitatatea cruda: o sala imensa, fara aer conditionat, fiind duminica lucrau 2 ghisee…in total 1 ora jumate de stat la coada intr-o sauna. Deja nu imi placea aici. Mizerie, mizerie, mizerie…  cam asta gasesti peste tot in Mexico City – nu am vazut oras mai murdar pana acum in excursiile mele si am batut ceva lumea si la est si la vest.

Pana si hotelurile sunt altfel clasificate aici (bine asta o stiam si din SUA si Canada unde e cam la fel cu calitatea hotelurilor), adica numele nu inseamna nimic si degeaba e el Hilton ca tot o amarata de camera iti ofera cu o apa mizerabila la baie careia ii ia 10 minute sa isi transforme culoarea din maro in incolor. Parca incolora ar trebui sa fie apa nu? Poate ei or avea alte standarde si nu stim noi.

Plimbatul pe strada in Ciudad de Mexico e o aventura serioasa – daca e zi si esti in zonele centrale este relativ ok – daca este seara mai bine uiti de plimbare si stai la hotel. Nu prea poti sa te bazezi pe taxiuri ca in nenumarate randuri au luat turistii si i-au dus pe strazile laturlalnice sa fie jefuiti – soferii fiind in cardasie cu atacatorii. Si astea cu toate ca seara pe strazile principale se umplea de masini de politie care de care mai blindate si cu toate girofarele pornite si urland in disperare.

Am vrut sa merg sa vizitez o piata celebra, La Merced, ma documentasem de acasa cum ca ar fi cea mai mare, etc, dar mi s-a zis ca e periculos si pentru ei, pentru noi “no way”, ori te fura, ori te injunghie. Asa ca am renuntat imediat la escapadele foodico-turistice.

Mancarea la care se gandeste oricine ca ar fi mexicana– burito, chili con care – nu exista in Mexic, poate mai la granita cu vecinii lor din SUA, unde le tot fug consatenii(acum inteleg si de ce) – in rest nada. Au in schimb guacamole, quesadilla, enchiladas, si cam atat. Nimic spectaculos. Am vazut cum trebuie sa arate guacamole la mama lui (in unele locuri il primeam DIY, adica doar avocado feliat), si se serveste cu totopos (cam ca nachos care ii stim noi).

Am descins intr-o seara intr-un restaurant mexican, clientii erau toti locali deci cred ca am nimerit bine (foodiewise). Din meniul (numai in spaniola)…am mancat asa:

– guacamole cu totopos

– tacos: niste tortilia (nesarata) umpluta cu carne de pui, a mai salvat-o sosu

– empanadas: alta tortilia umpluta si prajita, cu garnitura de guacamole

– o friptura de vita mexicana foarte iute, cu o garnitura ciudata din pasta de fasole tot mexicana

Nu pot spune ca mi-a placut ceva si as mai manca, cu exceptia acelui guacamole.

Am fost totusi intr-o piata agro-alimentara cu ajutorul unui sofer imprumutat de la gazdele noastre. Nu ma intorceam acasa fara habaneros, macar de atata sa ma bucur daca tot am ajuns in Mexic.  In piata asta m-am bucurat de minunatul gust al fructelor tropicale care sunt din abundenta  (mango, papaya, guanabana) si pe care vanzatorul ti le taia pe loc. In rest nu m-a impresionat  nimic, abia am gasit cu chiu cu vai niste habaneros proaspeti la o taraba, in rest numai ardei uscati cu tonele. In alta piata/talcioc am gasit margele din turcoaz (aveam tema de acasa 🙂 ), si pe langa margele la kil mai aveau ponchos, strachini, sombreros, si alte artizanate.

Pentru ca m-au tarat colegii am ajuns si la muzeul de istorie a Mexicului unde este expusa piatra aia mare pe care multi o considera calendarul aztec (cel care zice ca 2012 is the end), si care de fapt este o piatra de sacrificiu. Si la muzeul Frida Khalo am fost dus…daca nu va omorati cu arta nu prea aveti ce face aici.

In acest oras exista strazi pe care sunt magazine de un singur fel, cat e strada de lunga, de exemplu: pe una se vindeau la preturi derizorii doar pui (intregi sau transati), tarabe si tarabe cu pui foarte galbeni (dieta cu porumb ?) in niste conditii mizere care in Europa ar duce la sanctionarea drastica a comerciantilor si la niste temperaturi de aproape ca ii luai gatiti de pe taraba. Intr-un cuvant – scarbos.

Am trecut pe strada chiuvetelor, a boilerelor, a WC-urilor, a canalizarilor, a lustrelor etc. Parca mergeam prin Obor-ul de acum 25 ani, sau prin Valea Cascadelor. Un imens talcioc.

Peisajul in Mexico City este sumbru si aproape apocaliptic seara, toate magazinele au obloane din fier si toate sunt mazgalite cu grafitti – arata sinistru cand sunt toate inchise, ca intr-un film SF pesimist.

Am avut ocazia sa vad cum arata si zona rurala a Mexicului cand am vizitat Villahermosa, un oras care traieste pe urma Pemex-ului – Petrom-ul lor, la ei inca de stat si cu un monopol de 100% asupra pietei petrolului si a celei de carburanti in Mexic – nu exista alta benzinarie decat Pemex. Villahermosa e mai civilizat si parca mai sigur dar la fel de neinteresant. Era si o caldura infernala de vreo 44 grade de ne-am copt de tot. Zona rurala de pe langa Villahermosa arata cam asa: niste coshmelii din BCA, fara geamuri sau usi, in care aveau numai un televizor (probabil sa se uite la telenovele) si un hamac, care mai de care aruncate printre niste gunoaie care ar face-o invidioasa si pe groapa de la Glina. A, sa nu uit – unii mai vindeau si banane ca pe acolo cresc cam cum cresc corcodusele pe la noi pe marginea drumului.

Daca nu vorbesti spaniola e grav. Nimeni nu stie engleza – nici macar in locurile unde te-ai astepta sa stie. Adica la hotel daca vorbesc 2 din tot staff-ul e mare lucru si si aia destul de prost.

In concluzie, un gust amar si cea mai mare dezamagire de pana acum de la o capitala mare. Poate or exista niste zone frumoase in Mexic, gen Acapulco sau Cancun, dar dupa ce am vazut nu ma mai intereseaza aceasta tara nicicum.

Adios!

 

3