Hai La Masa

Se fac doi ani de cand nu am mai scris pe blog…si de cand nu ma mai consider blogger. Am mers la putine evenimente iar in ultimul timp la niciunul. M-am sters de pe listele de PR. Am refuzat politicos cutii si pachete “pentru testat”. Am zis ca nu mai scriu despre mancare si intre timp ma gandesc daca sa scriu despre altceva. Evident ca alte idei (de impartasit public) nu mi-au venit. A fost o perioada foarte frumoasa (care a picat fix intre 30 si 40 de ani) din care m-am ales cu multi cunoscuti si cativa prieteni.

Dar iata ca la indemnul Pain Plaisir am iesit din barlog si am sa astern aici niste ganduri despre ce inseamna pentru noi #hailamasa.

Dragostea noastra pentru Pain Plaisir a inceput cand au deschis un magazin langa scoala. Foodie kid merge cu autobuzul la scoala dar vineri ne-am facut un ritual si il iau eu. In plus il astept in fata scolii cu un pain au chocolat. Undeva in sufletul meu sper sa ramana ceva din registrul “cand eram eu la scoala, ma lua mama de la scoala in fiecare vineri cu un pain au chocolat...” De la anul si junior o sa fie la liceu si nu o sa ma mai lase sa il astept in fata portii… Amintiri din copilarie 🙂 Si ritualuri. Si “hai la masa” in fiecare seara.

La noi in jur de ora 7, dinner is on the table. Am remarcat ca in putine familii se mai intampla asta.  Sunt oare…demodata? Desigur ca asta implica ceva organizare si putina rigoare (fara meditatii, ore de sport, mers la film cu prietenii sau playdate pe playstation in acest interval). Cu programele complicate pe care le avem toti, masa de seara este singurul loc unde mai ii prind la un loc, macar jumatate de ora, fara iphone, ipad si alte I-uri si si povestim despre ce a facut fiecare, pe unde mai pleaca pe mare foodie man, care e treaba cu Wu Flu, cate de tare a fost Parasite sau care e ordinea corecta a complementelor in propozitie in limba germana (true story…si e TeKaMoLo) . Probabil ca daca va spun ca vineri seara, in fiecare saptamana la cina de la ora 7 vin si bunicii deja parem dubiosi.

Dar sincer mi se pare pacat sa pierdem ocazia. Mai sunt vreo 2 ani si baietii vor pleca de acasa pe la facultati (sper 🙂 ). Nu imi iese mereu. Nu suntem toti 4 acasa sau apare ceva care chiar nu poate fi ignorat. Dar undeva ramane..la 7 se aude hai la masa…si cand eram la mama acasa mancam impreuna in fiecare seara…

Nu inseamna ca cina e un festin din 3 feluri…cateodata e un senvis sau (rar, dar se intampla) o pizza congelata si microundata. Stiu ca toata lumea e ocupata (I know I am) si mereu uitam sa dezghetzam naibii puiul ala si iar ai uitat sa iei aia de la mega. Dar zic ca merita sa incercam macar o parte din timp, si sa nu ne dam batuti doar pentru ca asa sunt vremurile in care traim.

Asa ca Hai la Masa!

1

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *