Monthly Archives: September 2011

Piata de peste Marsilia

Asta e ultima compunere legata de vacanta in Provence, multa a mai fost si mult am mai avut de scris. Aici despre piata de peste din Marsilia, care nu intra in oala comuna a pietelor de sat de Provence. Are cu totul alt profil si ambient.

Este singurul lucru care mi-a ramas asa ca o amintire placuta din orasul cel cah si asa ca am zis, merita si el un loc separat de postul in care m-am plans in sus si in jos de cat de cah e in Marsilia.

Without further ado, iata deci cum e piata asta. Mai intai ar trebui sa mergeti la ea devreme. Noi am ajuns destul de tarziu, baietii nu s-au lasat convinsi sa se scoale mai devreme “numa ca sa mergem la piata”. Of. Asa ca am ajuns pe la un 10 jumate de mare lenesi. Si cu toate astea am avut ce sa vedem. In portul turistic de unde pleaca toate vaporasele, se intind pe asflat tarabele cu pestisori adusi cu barca micutza, trasa la mal chiar acolo, si vanduti de pescarul cu pricina, sau de nevasta lui. Ceea ce mi s-a parut foarte dragutz, ca mai sunt astfel de pescari. De asta mi-a si palcut piata, ca nu pretinde sa fie ce nu este, ca in celelalte din zona unde vanzatoru si produsu nu erau din locu ala ci vindea marfa de la piata de gros. Asta e clar o piata old style.

Citeste articolul

2

Foodie Family eats in Provence

Vremea calda de afara m-a tot facut sa cred ca vara inca nu s-a terminat si totusi postul acesta despe vacanta de vara in Provence este long overdue, asa de overdue ca vacanta cu pricina s-a inamplat in iulie si maine poimaine e octombrie. So, my bad, si gata cu introducerea,  sa intram in paine (si mama mama ce paine e in Franta).

Vacanta asta in Provence e planificata de muuult, cam de doi ani asa, dar Italia tot s-a bagat in fata si uite ca abia anul asta am ajuns. La destinatia asta visez de cand am citit (de un numar rushinos de ori) “Un an in Provence” de Peter Mayle, si pe urma cam cu tot ce a scris omu asta, in asa hal ca are raftul lui propriu la mine in biblioteca. Dar uite ca am reusit si in vara asta am ajuns in locul de vis descris in cartile lui, impreuna cu foodie kids care au rezistat eroic intr-o alta vacanta “in care ne duce mama la piata”.

Citeste articolul

1

Foodie Family eats in Provence

Dupa ce ieri am fost la piata, astazi vom merge la restaurant. Ca idee de ansamblu bucataria traditonala provensala mi s-a parut cam grea, multe tocanite, fierturi si inabusituri, tocanite, chestii cu sos, tocanite…u get the idea. Asa ca am tot virat catre chestiile care ne plac noua. Tot ca idee generala, multe din restaurante erau deschise numai seara, la pranz optiunea era la o terasa, si erau multe din care sa alegi. Majoritatea restaurantelor aveau locuri inauntru dar si afara, ceea ce era foarta placut seara, mesele erau asezate direct pe trotuar si pe langa mai trecea cate un scuter si ocazional masina de gunoi (not the highlight of the evening, dar atmosferic).

Citeste articolul

1

Pietele din Provence

Azi au inceput scolile…pfui ca lunga a mai fost vacanta asta si multe teme am mai avut. Dar de acum gata, am timp sa imi scriu compunerile. Si prima compunere face parte din foiletonul “Le vancances de famille foodista en Provence”. Ei da,  foodista, ca francezii astia nu ar lasa si ei un englezism in pace si l-au pocit asa.

Buuun, si de inceput incepem cu povestea despre piete, caci acesta a fost unul din motivele pentru care am fost in vacanta in Provence, sa mergem la piata. Ca asa am citit io ca e frumos tare la piata la tara la francezi, ca e una din institutiile lor de baza, ca mersu la piata e o placere, si ce mai, Peter Mayle e de vina ca mi-am tarat copiii pe la tarabe. Chestie care desi suna foarte cult asa (pdv foodie), poate sa si ricoseze. “Unde ai fost in vacanta? Pai m-a dus mama la piata”. Si o chestie ca asta naste diverse idei, cum am patit cand m-a chemat la gradi ca foodie kid a zis ca il pune mama sa umble in gunoi si “se poate doamna…”. Pai de fapt noi colectam selectiv gunoiu si peturile le aruncam separat, da uite ce a iesit.

Citeste articolul

1

Popasul, Insula si Marea Neagra

Daca tot am ajuns in vacanta la Saturn am facut si ceva excursii intraplanetare pe planetele invecinate.

Prima a fost in Olimp la terasa Popasul Pescarilor, laudata si recomandata pe FB de mai multa lume. Asa ca ne-am dus. Pe principiul romanesc ca locurile bune sunt la capatul unui drum prapadit, asa si Popasul, mai mult, trebuie sa treci pe jos o linie de tren ceea ce starnit admiratia foodie kids si de atunci locul a ramas ca “restaurantul cu tren”, ca pescari nu au vazut pe acolo. Terasa de dimensiuni idustriale mi-a adus aminte de serile petrecute la Shorley in studentie, cu sute de oameni la terase intinsa pe straduta din regie.

Citeste articolul

0