Dupa cum este probabil evident, cel mai mult imi place sa fac prajituri. Noroc ca nu am aceeasi pasiune si pentru mancatul lor, phew…
So anyway, cand am vazut ca la Biscuit va fi atelier de decorat cupcakes….m-am dat peste cap si m-am facut luntre si punte, si am ajuns intr-o seara de marti, pe Magheru chiar cu 30 minute mai devreme. Jumatatea de ora am petrecut-o la Carturesti de unde am cumparat (somebody please stop me) 4 carti despre prajituri, ciocolatzi si decoratiuni pe aceasi tema.
In cadrul nuntii austriece am avut in program o dimineata frumoasa de sambata libera (marcata ca atare pe programul primit la cazare…deutsch disziplin 🙂 ). Asa ca am plecat sa vizitam orasul Graz (aflat in imediata vecinatate), oras pe langa care trecusem de tzashpe ori dar nu l-am vizitat niciodata. Pana acolo am cercetat pe Iphone ce sa si cum e de vazut, si (ce surpriza) samabata e zi de piata, si nu orice piata ci una cu producatori locali si according to the guide merita vizitata.
Pana sa insir pozele (in noul model de galerie…acum e mai bine Cristi? ia zi 🙂 ) sa povestim impresii.
Dupa briose si chestii cu bezele, cheesecake fac cel mai des. Am facut vreo 20 de feluri cu tot felu de branza: de vaci romaneasca traditionala, crema Philadelphia – Esquisa – La Dorna, smantana, ricotta, you name it I made it.
Cum de curand sunt fericita posesoare a unui stoc frumushel de lapte condensat (traiasca macelaria Kasap), am incercat saptamana trecuta o reteta noua de cheesecake, si anume cu dulce de leche.
Ce e dulce de leche si cum se face a povestit f frumos Florin, dar iata inca o data si pe scurt ce si cum. Se toarna o conserva de lapte condensat intr-un vas termorezistent, se amesteca putin extract de vanilie (pleeeeese try and use the real stuff si nu esenta din aia de plastic…makes all the difference in ze world), se acopera cu o folie de aluminiu si se pune la cuptoru incins zdravan la 220 grade intr-o tava cu apa ce ajunge cam la jumatatea vasului impricinat. Si sta acolo 1 ora si iese asa ceva.
Micul meu dejun preferat este Muesli, mai ales vara. Muesli facut de mine from scratch, nu din cel cumparat de la supermarket care contine cam mult zahar. Stiu ca cerealele obisnuite de mic dejun sunt comode, si eu am de spalat si hranit si dat cu crema de soare 2 copii in fiecare dimineata, si asta pana ajunge busul de gradi. O data am intarziat si noi si de atunci fiecare privire a dlui sofer imi aduce aminte de “ziua aia cand am intaziat”. Si desi in conditiile astea ar fi way easier sa trantesc niste nestle in castroane, incerc sa le evit. Asa ca fac in mod curent Bircher Muesli sau Muesli de hrisca. Nu dureaza decat 5 minute, dar trebuie puse grauntele la inmuiat seara.
Desi am mentionat de cateva ori ca habar nu aveam sa gatesc pana la o varsta respectabila (perfectzionistu imi mai aminteshte cateodata cum nici nu vroiam sa pun mana pe carne cruda brrrr), am stiut sa fac, ever since I can remember, bezele. Nu stiu de ce dar mi-au placut intotdeauna.
Imi aduc aminte ca la niste probe la Buftea pentru un film de copii, aveam 9 ani cred, proba mea filmata a fost “ce stii sa gatesti?” Si eu am zis mandra “bezele” si le-am explicat la oameni foarte amanuntit ce si cum se face…N-am primit nici un rol 🙂 dar nu din cauza bezelelor.