Nu stiu cum se intampla ca mereu ajung in noiembrie in Italia. Anii trecuti am fost in Sicilia si in Piemonte si de fiecare data s-a intamplat sa fiu plecata de 31 octombrie. Anul acesta foodie kids m-au pus sa jur pe cratita mea Mauviel ca stau acasa de Halloween. Am fost la limita, pe 1 noiembrie ma imbarcam pe cursa de Pisa.
Toamna este o perioada minunata pentru o vacanta in Toscana, atunci se face vinul, uleiul de masline si se cauta trufe. In plus nu sunt multi turisti, nu sunt cozi la muzee sau parcari arhipline. Si evident vremea este perfecta pentru plimbare, 20 de grade in medie.
Impreuna cu prietenii foodbloggeri Andra of Menta si Rozmarin, Nicolle of Bistro Margot si Madalin of Wine and Knives am facut un tur de forta prin Toscana, acum in noiembrie, tocmai pentru ca sa prindem culesul maslinilor. In Toscana sunt multe ferme mici de maslini care au si pensiuni, pe langa marii producatori, care isi culeg singuri maslinele si le duc la frantoio pentru a primi inapoi uleiul de masline cu care pleaca acasa dupa 1 ora asa cum la noi te duci cu graul la moara si iti da faina.
Am vizitat doua astfel de ferme si un frantoio, tocmai ca sa vedem tot procesul de la maslina din copac la uleiul din sticla.
La prima pensiune din poveste, La Toricella, am ajuns noaptea tarziu pe o ploaie marunta. Singurii maslini pe care i-am vazut formau o cupola deasupra parcarii care probabil vara face o umbra placuta pentru masini. Dimineata am putut sa ne bucuram de privelistea gradinii, altfel dealurile erau inca sub nori.
Si cu un mic dejun tipic italian, inclusiv ulei de masline proaspat pe paine prajita.
Chiar daca afara ploua inca marunt era o dimineata minunata pentru inceputul calatoriei.
Am plecat de La Toricella si nu a trecut mult pana sa apara soarele. Am mers sa vizitam ferma biologica, Il Poderaccio, a unei femei extraordinare care ingrijeste cateva sute de copaci si culegele maslinele singura.
In plus are si o gradina imensa unde creste legume, singurul ajutor fiind gunoiul de grajd. Altfel gradina produce dupa cum e anul, dupa cum are noroc sa vina mistretii sa strice tot sau nu. Lasa totul la voia naturii.
Are si o pensiune cu cazare amenajata intr-una din cladirile ramase de la ferma veche, modernizata dar pastrand cat mai mult din farmecul si carcaterul istoric. Mi-a placut foarte mult dulapul 🙂 iar privelistea este ceva de vis.
In fostul hambar a amenajat o sala mare pentru cursuri de gatit, unde din nou a combinat vechi cu nou intr-un echilibru perfect. Aici am degustat niste branza pecorino cu miere de munte foarte parfumata si ulei de masline pe fenicul proaspat adus din gradina. Cu adevarat deosebit.
Dupa ce am vazut cum cresc si cum se culeg maslinele am mers la Frantoio Buonamici sa vedem cum se face uleiul. Aici ne-a fost gazda Adrian, care de mai mult de 10 ani lucra la frantoio. Ne-a povestit cum trebuie pastrate maslinele dupa cules, cum sunt procesate si ce determina obtinerea unui ulei bun. Tot procesul dureaza 1 ora si am avut ocazia sa gustam ulei cald tocami iesit din presa si a fost senzational.
Uleiul proaspat presat are o culoare verde bine conturata, si un gust usor picant. In timp se matureaza si la un an ajunge sa fie la culoare ca cel din supermarket. De aceea peste tot unde am fost uleiul proaspat il foloseau pe paine sau ca finish la salata si cel de anul trecut la gatit.
In plus am aflat cat costa procesarea la frantoio…nu ma mai mir acum de ce uleiul de masline adevarat este asa de scump.
Am gustat ulei peste tot unde am fost si tot am mai fi mancat. Toti erau mandri sa iti dea sa gusti “uleiul nostru de anul acesta”, desi 2016 a fost un an slab pentru ulei, productia nu a fost senzationala.
Am reusit sa inghesui in valiza cateva cutii de ulei din productia acestui an si abia astept sa ma bucur de el cat mai mult si cat mai repede, cat este inca verde.
Vizite la producatori si la frantoio se pot organiza prin Vacanta in Toscana, gazda noastra in timpul acestui blog tour, trebuie numai sa le spuneti ce va doriti sa vedeti si se aranjeaza. Si cred ca o excursie cu tema “masline si ulei de masline” e un must pentru orice foodie aspirant sau consacrat, pana si noi (care ne credeam cunoscatori) am aflat lucruri noi si surprinzatoare.