De cate ori ati trecut prin intersectia Batistei cu Calderon si ati remarcat acest semn?
Eu recunosc ca de prea multe ori am trecut pe acolo si nu l-am vazut…si abia acum mi-am dat seama ce am pierdut, ce loc minunat cu oameni minunati se ascund in locatia mica si cocheta, dar mai ales ce mancare buna…
Dar nu pentru mancarea buna (sau nu numai pentru..) am ajuns eu luni seara la Violeta’s ci pentru atelierul de paine, pentru ca aici se tin diverse ateliere (de paine, de biscuiti, de briose, de dulciuri) si stiti ce imi plac mie cursurile si scolile…Paine am mai facut eu acasa, si in cuptor si in masina de profil, dar niciodata nu sti destul.
Sa revenim la atelierul de paine. Pe mesele micutze am gasit deja pregatite vasele cu faina, si farfuriutzele cu zahar, drojdie, o cana cu putina apa calda si o ceshcutza cu putin lapte. Am primit de la Violeta si o reteta scrisa, dar nu m-am uitat pe ea deloc, “e pentru acasa”, pentru totul era deja cantarit.
Pe o alta masuta erau ingramadite castronele cu orice seminta iti trece prin cap, stafide, ierburi aromate, morcovi si dovlecel ras, condimente, unt….ca un mic bazar.
Violeta ne explica cum sa le combinam, ce merge cu ce, vorbeste repede si cu o carisma extraordinara… de mult nu am mai intalnit o persoana care vorbeste cu atata dragoste despre gatit, cu pasiune, din suflet nu din carti, din experienta zilnica a gatitului.
OK, ne apucam de paine. “Cerneti faina pe masa”, spune Violeta si ne demonstreaza repede cu o sita. Pe masa? Asa direct? Schimbam priviri mirate dar ..daca-i bal bal sa fie.
Dupa ce facem o groapa in faina, sau o coronita cum zice Violeta, turnam drojdia si zaharul si niste apa si cu o furculitza incepem amestecatul. Incet dar sigur toata faina si apa intra in aluat si incepem sa framantam cu mana. Pfui dar nu-i chiar usor. Violeta trece in inspectie si mai adauga niste apa aici, mai framanta pe acolo. Intr-un final toate aluaturile ajung in boluri si sunt inchise in sauna cu o folie, nu inainte de a le cresta o cruce (ca sa ajute la crescut). La dospit!
Cat dospesc painicile mancam cate ceva din vitrina…avem de ales intre o supa de morcovi, un snitzel cu alune, varza cu mamaligutza, prajituri. Eu am ales snitelul (ca nu am mai mancat unul cu alune in pane) cu piure de cartof (in care am descoperit niste nucsoara). Asta mi-a placut cel mai mult. Si cel mai simplu fel avea ceva in plus, ceva diferit…I’m in love with this place 🙂
Se intorc painicile de la sauna si arata frumos tare.
Afara din bol si din nou pe masa la aranjat. Acum e momentul sa adaugam in aluatul de baza ce ne trece prin cap.
Eu aleg cafea si cardamom. Cafeaua va actiona ca un colorant natural si ii va da o aroma aparte. Sunt curiosa. N-am prea mare inspiratie la partea artistica si fac o impletita.
Iar asteptam cat se coc. E timpul sa incerc si un desert. Aleg o prajiturica in care jur ca e plin de nuca. Dar nu, este pe baza de grau, aproape ca o coliva, cu sos de ciocolata. V-am zis ca aici nimic nu-i ceea ce pare…Iese painica mea, bronzata frumos si crescuta nevoie mare.
Apoi si restul. Toata arata minunat, si miros de mori. Le impachetam repede in pungi de hartie si plecam acasa sa ne laudam cu ce paine am facut.
Nigella spunea asa: ” Sa faci o paine e unul din cele mai adictive moduri de a-ti petrece timpul. O data ce ai inceput iti dai seama ce usor e si cat de ridicol de satisfacator”.
Isn’t that the truth….