De cand scriu la blogu asta mi s-au intamplat o gramada de lucruri frumoase, am cunoscut o multime de oameni noi cu aceeasi pasiune, si am avut ocazia sa fiu in prima serie de Cooking Master Class organizata de Heritage. Not bad 🙂

Despre restaurant probabil stiti ca este unul dintre cele din Bucuresti care viseaza la o stelutza Michelin si chiar au o sansa (one day). Ceea ce nu stiti este ca are una din cele mai bine dotate bucatarii din tara. Sunt bine impartite si delimitate zonele de preperare la rece si cald, peste separat de alte carnuri, legumele, deserturile, samd au fiecare spatiul lor.

In acest spatiu generos tine cursul Martin White, primul din mari chefi expati sositi in Bucuresti ca Executive Chef la Hilton (inca de la deschiderea acestuia). Acum Martin lucreaza ca si consultant, si pentru un Chef cu experienta lui este fooooarte de treaba. Ma asteptam la militaria specifica, sau cel putin la raceala si aerele la care te astepti de la o persoana cu experienta lui. whew…

Dupa o introducere a zilei la un croisant aburind si un suc fresh (ca io nu beau cafea), semnarea hartiutzei de reaspundere (adica daca te tai sau alte accidente… ghinion), echiparea cu shortzu si boneta (caaadoouuu) am coborat in bucatarie.

Prima parte a cursului este teoretica, despre ingrediente: cum sa le alegi (te duci la Metro), cum sa le pregatesti pentru ce vrei sa gatesti, si idei de preparare.

Pentru ca am fost impartiti in 2 echipe (4 fete si 4 baieti), am lucrat oarecum separat ca loc era slava domnului.

Am avut de taiat legume, unde am reusit sa nu ma fac de ras datorita cursului de cutzitar newyorkez, dar totusi mai am pana la cubuletze de morcov identice si perfecte. Rezultatul grupului a fost de rasul chef-ului roman care a zis ca le-ar putea folosi cel mult la ciorba tzaraneasca. Ha, ha. Am curatzat scoici (nasty stuff), doar 3 de fiecare fata, restul le-a lasat echipei baietzilor.

Martin ne-a povestit si ne-a aratat asa:

-cum sa alegi si sa pregatesti cotletele de miel

– cum sa alegi si sa transezi puiu (pe bune acuma, cati stim sa facem asta cand le cumperi deja bucati de la mega?)

– cum sa devanam (adica sa ii scoatem vinele) ficatul de rata si idei cum sa il gatim

– cum sa alegem sparanghelu (si pop quiz de ce ala verde e verde si ala alb e alb…of course ca moi a stiut rapid 🙂 ), cum sa alegi ierburi aromatice (grow your own), etc

Dupa aceasta teorie a ingredientelor a urmat partea care mie mi-a placut cel mai mult. Am avut de pregatit o salata si ni s-au dat ingredientele si fiecare a trebuit sa o faca cum l-a dus capu, iar la sfarsit jurizare. Very MASTERCHEF….I looooooooooove that show 🙂

La final Martin a luat fiecare farfurie la puricat aspectu, asezarea, idea, creatie and so on…Nu a fost foarte dur dar cu umor englezesc, ups…

A fost deci o salata de andive cu creveti si gorgonzola si ce a mai gasit fiecare prin bucatarie…Asta de mai jos e a mea.

Am pierdut la mustata in fata lui Carmen care a castigat concursu salatelor pentru ca boabele mele de mustar din decor erau nitzel messy…

Dar mi-a placut partea asta la nebunie.

Dupa ce fiecare si-a mancat salata, am trecut la pregatirea felului 2, unu cu somon si unu cu miel.

Eu am primit sarcina sa pazesc o oala cu legume pentru chowderu de la somon (“whatever you do don’t  take your eyes of it…yes Chef!)

Apoi am prajit pe rand cate un fileu de somon sub atenta privire al lui Martin, ca sa facem exact cum a zis el.

In timp ce fiecare isi vedea de pestele lui, am mai tras cu ochiu prin bucatarie unde chefii restaurantului aveau comenzi reale de pregatit.

O adevarata arta si disciplina aici…cel mai mult mi-a placut cum aveau craticioare multe mici cu diferite jusuri, si pe fiecare coada de craticioara puneam post-its (da, din alea galbene) pe care scria: pui, vita, peste, etc…ca sa nu le incurce si sa le aiba instant la indemana.

Am stat si ne-am uitat cum se aseaza mancarea pe farfurii (formele rotunde metalice sunt de nelipsit)

Dupa aceasta initiere in asezatul pe farfurie, a urmat sa pregatim si desertul, in zona deserturilor of course. Sufelu de ciocolata…piatra de incercare, ca daca nu e destul de moale inauntru si l-ai over cooked e de rau. La deserturi Corina (chef patiser) a fost foarte dragutza si ne tot spunea cum meseria asta se fura si tb sa notam orice in caiete.

L-a sufleu am folosit buttons de ciocolata (nu ca mine acasa ciopartzind-o pe Heidi) adevarata belgiana din care ma furam cate unu de pofta si la care am copiat eticheta ca sa imi cumpar si eu.

Ei si gata, am iesit la aer si inainte de a degusta ce am gatit am primit de la Martin diploma si felicitarile de rigoare.

Cursul se termina cu un pranz unde poti invita your significant other pentru a manca impreuna si a povesti cum a fost.

 Sooooo, cel mai frumos curs la care am fost so far (bar the week in Tuscany), atat ca informatie si aplicatie cat si ca atmosfera. Merita toti banii (btw a fost 80 de euro distractia), si cursul se va tine lunar.

LOVED IT!

2