Foodie Family eats in Kitzbuhel

Sti ca ai prietenii potriviti, cand si lor le place sa isi serbeze ziua cu o excursie. Pana acum cele mai interesante locuri unde am fost invitata la o aniversare au fost New York si Beirut. Prin comparatie, Kitzbuhel e mai aproape ca Poiana Brasov 🙂

La Kitzbuhel ajungi imediat cu avionul via Munchen si apoi cu o masina in 2 ore esti acolo. Dupa cum ziceam, nici la Poiana Brasov nu mai ajungi in 4 ore in weekend. Aeroportul din Munchen era deja pregatit de iarna la sfarsit de noiembrie, si ca sa vezi coincidenta, toti brazii din piata de Craciun din aeroport aveau globuri cu Kitzski 🙂 Era un semn.

Kitzbuhel este una din statiunile posh de ski din Austria, genul in care gasesti si magazine LV sau Gucci, unde restaurantele sunt scumpe si chiar stelate. Noi am ajuns cu 2 zile inainte de deschiderea sezonului oficial de ski, si inca orasul era pustiu.

Multe restaurante erau inca inchise asa ca optiunile au fost limitate. Cu toate astea, am gasit  o masa la First Lobster. Un loc foarte primitor, personal amabil, decor marinaresc. Lobsterii (si restul fructelor de mare) vin tocmai din America, de unde probabil vin si unii turisti in Kitzbuhel.

Stridiile au fost apreciate de baieti, supa de fete si tuturor ne-a placut lobsterul. Crevetii iuti cu usturoi asa tare l-au impresionat pe foodie man ca a zis ca mai trebuie sa venim in Kitzbuhel numai pentru crevetii aia. Salata de caracatita a disparut instant si s-a mai comandat o portie.

Seara s-a incheiat cu Netflix by the fire.

Cum mare lucru nu e de facut in Kitzbuhel daca nu e zapada am plecat pentru un day trip in Salzburg. Am inceput din varf de deal cu o vedere panoramica peste oras.

Dealul ala ne-a facut o mare foame asa ca primul lucru vizitat in Salzburg a fost o carciuma, Triangel. Mancare traditionala austriaca, foarte buna, portii generoase si chelner in spielhosen.

O tura prin piata de Craciun e obligatorie in Austria, la fel si o cana de vin fiert si castane coapte.

Inapoi in frumoasa statiune, am ajuns la ora cinei. Asa ca … unde puteam sa nimerim decat la un italian. De obicei ocolim restaurantele de hotel, dar cum ziceam, putine erau deschise asa ca. …Hostaria a fost. Si ce bine a fost. Dupa ce ne-am prins ca germano-austriaca mea e la fel de ruginita ca a chelnerului italian, am trecut la limba lui Dante si totul a mers struna. Focaccia si fructe de mare, pesti si paste, am fost clientii serii si am stat la sfarsit la o vorba cu patronul italian.

Dupa asa o cina am cazut rupti, mai ales ca ne astepta prima zi de ski din sezon.

Nu va panicati, ca sus era zapada. Mai multa si mai buna de cat am putut spera. Desi teoretic erau numai vreo 50 cm, asa bine ingrijite partii si o calitate a zapezii artificiale cum nu am vazut in alte locuri care aveau 3 m de zapada. Adaugam la asta si ca TOATE telescaunele erau incalzite si obtinem unul din cele mai bune locuri unde poti skia in Europa. Am inchiriat echipament fix de la telecabina (care a avut si pret special in prima zi) si pentru ca era prima zi din sezon (am zis de destule ori?) am avut clapari noi nouti si pufosi.

Problema cu restaurantele inchise se gasea si pe partii, unde majoritatea cabanelor erau cu lacatul pe usa si numai cateva impinge-tava functionau la jumate de capacitate (salate triste si supa de plic incalzita). Am fost salvati de cabana Hahnenkammstuberl, chiar la inceputul faimoasei partii Hahnenkamm (una din ele mai grele etape din Cupa Mondiala) si care se deschisese fix in acea zi.

O salata mare cu de toate, niste rösti cu ou si evident o oala de kaisershmarren.

O zi de ski superba dupa care ne-am ocupat si de petrecerea pentru care veniseram, cu o masa pe care am pus si noi ce a gasit sarbatorita pe la targul de Craciun din Innsbruck, unde a dat o fuga in timp ce noi skiam de zor. A iesit o situatie cum se prezinta mai jos.

Un weekend de poveste, cu mancare si ski si prieteni. Here’s to you Corina!

2

One thought on “Foodie Family eats in Kitzbuhel

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *