Luna asta mi-am inchis contul personal de Facebook. Evident ca asta inseamna ca a trebuit sa renunt si la pagina blogului, lucru care mi-a dat un pic emotii, dar pana la urma am facut pasul.

Imediat au aparut intrebarile, de ce, dar ce o sa faci acum, dar cu blogul cum ramane? Blogul ramane bine merci aici, si dupa cum ati vazut am scris in fiecare saptamana. Sau nu ati vazut 🙂 Pentru ca nu am mai pus link pe FB. Dar bloguri existau si inainte de FB si era OK, de fapt cred ca prea multi dintr noi bloggerii folosim FB si social media ca pe o carja, ni se pare ca fara ea nu merge. Cum in ultimul timp FB a limitat postarile pe care le vad fanii, si sunt si zvonuri ca nu va mai fi gratis, eu zic ca nu poate sunt cu un pas inainte. In plus, am pastrat pagina de instagram, asa ca nu am disparut chiar de tot din social media. Numai ca pe instagram nu pun linkuri, asa ca tot va trebui sa intrati “manual” pe blog. Personal am bookmarked blogurile care imi plac, pe care le citesc si comentez, si pe care le deschid cam o data pe saptamana. Mi se pare mult mai apropiata relatia cand intri “de buna voie” pe blogul cuiva si nu astepti carligul si undita FB care sa te traga acolo. Am pescuit destul cred, si dupa 5 ani o sa ies la scris in marea internetului fara FB.

Dar sa ma intorc la “de ce”:

– pentru ca era cea mai mare pierdere de timp eer si am avut puterea sa recunosc asta

– pentru ca eram inundata cu informatii pe care nu mi le doream, si cum atentia umana e limitata am ales sa o canalizez spre lucruri productive. Altfel spus “life is too short to waste it on cat photos” (fara suparare pentru proprietarii de pisici)

-pentru o viata mai privata, eram mereu tentata sa postez pe unde umblu (recunosc deschis), si daca nu o faceam eu precis eram prinsa cu un tag.

– pentru ca acum cand o sa fie ziua cuiva drag ii voi da un telefon sau un whatsup si va fi din cauza ca eu mi-am amintit si nu mi-a zis FB. Si asta conteaza mai mult decat credem.

– pentru ca vreau ca prietenii sa imi povesteasca personal ce au mai facut, nu sa aflu de pe FB si cand ne vedem sa spunem “a da, stiu, am vazut pozele pe FB”. Si sincer, chiar ai 500 de prieteni? Probabil ca numai 50 dintre ei imi sunt chiar prieteni in sensul DEX.

– pentru ca imi vedeau pozele “prieteni” pe care ii intalnisem doar o data, pentru ca un like pe FB nu era un sincer “imi place” ci mai mult un fel de miniobligatie. Pentru ca pana si foodie kids intreabau “cate like ai” si asta era masura valorii, ceea ce nu este corect si nu vreau sa creasca crezand asta.

– pentru ca nu mai vreau sa fiu bombardata cu cereri de jocuri si reclame la ce nu ma intereseaza…asta apar pe profil mai des decat ce a mai facut prietena din Australia

-pentru ca de fapt nu cred ca intereseaza pe foarte multi ce am mancat, vazut sau facut eu in vacante, la ce ma gandesc eu sambata dimineata cand plimb cainele. Cei pentru care chiar conteaza sunt deja langa mine si o sa le spun direct.

Nu e usor sa iti inchizi contul de FB, pentru ca poate chiar ai un prieten pe alt continent cu care nu mai aveai alta legatura decat prin FB, sau doar pe FB vezi poze cu ce a mai facut copilul la scoala…inca incerc sa rezolv aceste dileme.

Nu e usor nici la propriu, dureaza cel putin o ora pana salvezi si inchizi tot, si FB iti da tot felul de mesaje lacrimogene cu “uite ce de prieteni o sa iti duca dorul”, “Xulescu nu o sa stie de marile tale realizari”. Asta daca reusesti sa gasesti butonul de “delete account”, il gasesti numai pe cel de inchis temporar, dar pentru sters de tot (ma rog, ceva tot ramane la ei pe servere) trebuie sa fii un pic hacker ca sa gasesti butonul magic.

De cand am inchis contul fix 5 persoane m-au sunat sa ma intrebe unde am disparut. Restul de 495 de prieteni inca nu s-au prins sau nu le pasa. Nu am simtit lipsa butonului albastru de pe ecranul telefonului, desi ma asteptam la ceva simptome de sevraj. In schimb am vazut des care e vremea, degetul meu apasa de capul lui in acelasi loc pe telefon, era un automatism si in locul ala este acum Accuweather. Ma trezesc dimineata si primul lucru ma uit pe geam si nu direct in profil sa vad ce au facut azi noapte unii sau ultimile stiri senzationale. La semafor ma uit la cer si la oameni, poate la un magazin nou deschis. De cand am inchis contul am citit 5 carti, am cantat la pian niste bucati de Bach, si am reusit sa organizez in sfarsit niste dosare care asteptau de un an si pentru care nu aveam niciodata timp. Si astea ma fac chiar multumita si fericita.

Pentru ca sincer, de cate ori te ridici de pe canapea dupa ce ai stat 30 min pe FB zici “wow, ce bine ma simt dupa aceste 30 minute grozave petrecute pe FB”. Cred ca mai degraba zici ceva de genul “pfff iar am pierdut juma de ora pe FB”.

Si de asta (toate astea) mi-am inchis eu contul de FB. Ma gasiti in continoare aici pe blog.