Foodie Family eats and dives langa Venetia

In weekend-ul trecut am dat o fuga pana la Venetia. Foodie man si-a dorit sa se scufunde in cea mai adanca piscina din lume, are 40 de m adancime si se gaseste langa Treviso. Drept care acolo am si zburat repede si eficient cu avionul mov.

Piscina a fost construita intr-o zona cu ape termale, asa ca am stat la un hotel de bai si tratamente gen Baile Felix. Hotelul e cam din aceeasi poveste, cei drept renovat dar altceva decat o minunanta piscina cu apa termala nu pot sa spun grozav despre el.

Piscina Y-40 Deep Joy in schimb este incredibila, pe langa adacimea de record, mai are si o serie de pesteri si tuneluri pentru antrenat scafandri, o zona mai putin adanca de 10 m unde era o sedinta foto subacvatica cat timp am stat noi acolo si o multime de scafandri la liber, in apnee. Si un tunel pentru admiratori. Si este deschisa si pentru inot, nu numai pentru scufundari.

Foodie man s-a simtit ca pestele in apa si a facut toata ziua scufundari. Eu am dormit si am zacut la piscinele normale.

Dupa o zi acvatica evident ca foamea a fost pe masura. Am evitat restaurantul hotelului (baile felix si la masa…) si am fugit in oraselul Montegrotto la restaurantul Da Nicola. Care a fost tot ce ne puteam dori de la un restaurant de familie intr-un orasel italian. Mancarea perfecta, atmosfera, seara de poveste.

Am fost primii la 7.30 rupti de foame, dar la 8 era deja plin ochi, cu familii numeroase si grupuri mari care faceau grea o conversatie fara sa tipi putin. Dar asa e in Italia 🙂

Am inceput cu un carpaccio de caracatita, portie absolut imensa, cred ca in Bucuresti din farfuria aia faceau cel putin 6 portii, erau vreo 4 straturi de felii de caracatita.

Foodie man si-a ales un tartar de vita Sorana si s-a declarat indragostit de Sorana asta. Numai in Fossano a mai mancat asa ceva.

Next am avut niste paste de casa cu porcini si langustine, ceva minunat.

Si un fritto misto de fructe de mare si dovlecei absolut divin, pe care m-am luptat sa il termin.

Am reusit sa mai inghesuim o panna cotta si am plecat fericiti la hotel.

Partea de balaceala a minivacantei se terminase asa ca sambata late morning am zis sa dam o fuga la Venetia. Intr-o ora si ceva eram in parcarea de la Tronchetto, dupa inca una de luat si schimbat vaporette care au trecut prin Venetia pe Canal Grande, am ajuns pe Murano.

De fapt noi voiam sa vedem casele colorate, dar alea sunt pe Burano. Si era deja pranz trecut si iar muream de foame. Da-le incolo de case,  hai mai bine sa mancam ceva.

Cateva opere de arta sticloase si strazi mai incolo am ajuns la Osteria al Duomo, in gradina. Sambata, 20 de grade, o sticla de prosecco si o terasa, ziua era perfecta.

Am inceput cu niste bruschette si o supa de peste fenomenala.

Nu m-am abtinut sa nu iau din nou fritto misto, mai bun, cu ceva mai multe legume prin el.

Si niste paste cu crab si rosii, asa de gust. Da ce gust…

Am incheiat cu o felie de prajitura cu alune piemonteze, simpla dar cu o aroma de alune fix din Piemont.

Fericiti, satui si bronzati, am luat-o inpoi spre masina, cu 2 vaporase si o plimbare prin Venetia, o veritabila baie de multime.

Pentru ca zborul de intors era duminica devreme am dormit in Treviso, un orasel absolut banal, dar unde am gasit o carciuma pe ultima suta de metrii, din pacate cea la care voiam initial era rezervata pe o saptamana inainte…nu-i chiar banal in Treviso deci. Dar nici la Per Baco nu a fost rau, ci chiar bine.

Ceva grissine calde, facute in casa.

Selectie de salumeria si cea mai dulce mozzarella, rucola frecata cu branza.

Si din nou intalnire cu vita Sorana, de data asta de gradul/la felul 2, la o tagliata, impreuna cu niste anghinare cum nu am mai mancat.

Un citybreak rapid si frumos, cu vreme superba (stiu ca acasa a plouat…sorry) si cu mese minunate.

Va las cu apusul asta peste Venetia si fug sa fac din nou bagaje…Finlanda is next.

3

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *