Vacanta in Australia a fost una din cele mai asteptate. Ne-am dorit sa mergem de vreo trei ani de cand urmarim Masterchef Australia si am ramas impresionati de food scene, ingrediente, chefi si restaurante. Am ales sa mergem anul acesta, de ziua lui foodie man cu cifra rotunda pentru care si-a dorit sa faca scufundari si sa il gaseasca pe Nemo cu aceasta ocazie speciala.

Australia nu e o destinatie de ultim moment, trebuie planificata din timp. Noi de exemplu am inceput cu vreo 6 luni inainte. First up, biletele de avion, nu tocmai ieftine, dar am pandit ofertele deja cunoscute la Qatar Airways si am rezolvat problema la un pret decent. Next up, viza, pentru care se aplica online si ni s-a parut un pic de loterie. Am scris amandoi acelasi lucuru, foodie man a primit-o intr-o saptamana no questions asked, eu a trebuit sa mai trimit niste hartii (traduse in engleza autorizat) si niste compuneri, asa ca la mine a durat o luna. Desi ne-am inscris ca familie, fiecare a avut alt agent inspector asa ca a fost diferit. So, trebuie luata in considerare si aceasta treaba care poate dura si mai mult de o luna din povestile unor prieteni. Am mai avut grija sa ne luam din timp un device de wifi portabil si sa inchidem accesul la date ca sa nu ne coste telefonul cat biletele de avion.

Asta a fost singura parte grea 🙂 Rezervari la hoteluri si restaurante au fost facute doar cu o luna inainte si am gasit peste tot unde am vrut.

Dupa un zbor rezonabil de 4+15 ore din care mare parte am dormit (sunt foarte talentata la somn, dorm oriunde si oricum),  am ajuns pe seara la Sydney. Un control de pasapoarte mai rapid ca la Otopeni dar cu un pic de coada la formularele de produse alimentare interzise (nu ai voie sa ai absolut nimic comestibil in bagaje) si eram in taxi spre hotel. Vacanta a inceput!

Sydney este un oras foarte placut. Poti merge peste tot pe jos, este destul de concentrat. Ca obiective turistice este insa limitat. Desigur este Opera si un turn din care poti admira imprejurimile, zoo si acvariu, ceva muzee. Arhitectura este…nici noua nici veche. Prea veche nu are cum sa fie fiind un oras foarte nou fata de ce avem in Europa, dar nici noi nu sunt majoritatea constructiilor din centru fiind gen din anii 80. Acum incepuse din nou un val de constructii, erau santiere peste tot, plus un tramvai/metro de suprafata in constructie care bloca majoritatea strazilor principale. Am fost si in cartiere mai departate de centru, sa zicem neturistice. Case foarte, foarte mici, lipite strans una de alta. Cand te gandesti ca este ditamai continentul si se inghesuie toti pe margine…Cartierele noi sunt in zona parcului olimpic, care a primit infrastructura de transport dupa jocurile olimpice si s-au construit multe complexe de blocuri, si cele de pe faleza golfurilor din port cu vedere la apa. Preturile sunt insa ceva usturator, de altfel Sydney este pe locul 2 in lume la costul vietii.

 

Dar ce ii lipsteste in arhitectura compenseaza cu mancare 🙂 Si felul de a fi al oamenilor. Toti au fost foarte prietenosi, simpatici si foarte impresionati ca am venit tocmai din Romania in tara lor, de care sunt foarte mandrii. Formule de adresare mai apropiate nu am primit nicaieri, peste tot era numai sweetie, darling, baby, si tot asa. Nu mai spun de faimosul mate.

Si daca tot am pomenit de mancare sa povestim despre ea. A fost destul de greu sa aleg restaurantele, erau atat de multe si toate pareau cel mai cel. In cele din urma am ales pe principiul “newest, trendiest, latest” ceva si mai ales cele care se recomandau modern australian. Si se pare ca a fost un criteriu foarte bun, majoritatea erau deschise de chefi de prin bucatarii stelate care si-au dorit ceva mai friendly, open, less uptight, cu accent pe ingrediente si atmosfera. O combinatie castigatoare 🙂

Sa incepem cu micul dejun. Sydney este de departre orasul in care micul dejun este la rang de mare arta si sunt nenumarate locuri dedicate primei mese a zilei. De aici si felurile care au inspirat o lume intreaga. Pentru ca la Sydney a aparut prima data pe meniuri avocado on toast, smoothie bowls si alte bunatati care au invadat instagramul si despre care se crede ca sunt idei californiene. Nope, sunt din Australia. Iar daca tot am mentionat de avocado on toast am fost chiar la locul de origine, Bills. Este localul lui Bill Granger (probabil l-ati vazut pe la Paprika TV) si despre el se spune ca a reinventat micul dejun. Bills are de fapt 3 spatii in Sydney si este deschis si la pranz. Noi am fost la cel din Bondi Beach, duminica la 11. Mdeah, evident ca era o coada imensa (nu se fac rezervari) dar pentru ca am optat sa stam la bar si nu la masa, ne-am asezat imediat.

Al doilea loc de mic dejun pe care l-am vizitat de mai multe ori, era chiar langa hotelul nostru. The Fine Food Store este un loc foarte placut, cu mese comune dar si individuale, si inauntru si afara. Comanzi la bar si iti aduce la masa comanda. Pe langa clasicele combinatii de avo on toast, mai erau o multime de sandwiches cu paine cu maia, boluri cu musli si granola, sucuri si smoothies de fel si chip, cafele si ceaiuri. Dar cel mai mult mi-a placut painea cu gem, la care iti dadea felii de paine si borcanele de gem erau pe masa, cum gasesti sare si piper. Acolo, sa fie 🙂 Si ca peste tot in Australia, exista si versiunea gluten free sau paleo sau alt craze alimentar pe care ti-l poti dori.

O alta optiune la micul dejun este un templu al clatitelor, Pancakes on the Rocks, deschis non stop, deci o optiune la orice masa si ora. Clatite americane sau frantuzesti, simple sau foarte combinate, dulci sau sarate.

Progresam la un joint de burgeri, Burger Joint, duh, tot din Bondi Beach. Este la cateva stradute de artera principala si este renumit pentru calitatea burgerilor. Am fost sa verificam 🙂 Ne-au placut mult si cartofii dulci si chelnarita tatuata prietenoasa care ni se adresa numa cu “how are you babies”, “here you go babies” si tot asa 🙂 Prietenosi australienii astia, nu gluma.

Sa mancam si ceva dulce acum. Pe lista mea de must must do era Koi Dessert Bar, deschis de un fost concurent la Masterchef Australia care mi-a placut foarte mult, a terminat pe locul 4 dar are cel mai mare succes din seria lui. A deschis acest grozav dessert bar, cofetarie la parter, si restaurant sus unde are numai seara meniu de degustare, de deserturi 🙂 Am vizitat locul fix de ziua lui foodie man sa mancam un mic tort aniversar. Cu ocazia asta am descoperit si Spice Alley, o straduta mica numai cu restaurante asiatice, destinatie foarte populara.

O alta cofetarie pe care visam sa o vizitez este Tella Balls Dessert Bar, locul care a popularizat milkshakes cu gogoasa on top si ingehatata in cornet de gogoasa. Totul scaldat in Nutella. Este destul de departe de centru (40 de minute cu un Uber) dar a meritat drumul. Plus ca am vazut si zonele rezidentiale din jurul orasului, iti ofera o alta perspectiva asupra orasului decat strict centrul pe care il viziteaza majoriatea turistilor.

Un loc de pelerinaj in Sydney este Doughnut Time, o gogoserie cu mai multe locatii prin oras, cu gogosi care de care mai motzate si mai denumite dupa cum se vede mai jos.

La capitolul baruri, Australia este de inspiratie engleza, deci pubs cat cuprinde. Am mers de mai multe ori la cel mai vechi bar din Sydney, Fortune of War, nu de alta dar era in drum spre hotel. Cozy si placut, ceva muzica live si australienii care intra in vorba cu tine fara nici o problema.

Am mai vizitat un bar la care am ajuns dupa spectacolul de la Opera, Low 302, greu mai gasesti ceva deschis cu mancare la ora aia. Cand am ajuns noi se terminase si muzica live jazz dar mancare mai aveau asa ca am fost multumiti. Portia de muzica o luasem la Opera oricum.

Mergem mai departe la restaurante noi si trendy si very very good.

In prima seara am fost la Altitude, era chiar in hotel si dupa zborul lung nu am mai avut forta sa ne departam prea departe de paturi. View to die for si mancare foarte buna. Highlight a fost desertul cu fairy floss (sau vata de zahar pe australiana) si oricum am ales hotelul dupa cheful patiser rezident, pe care am vazut-o de mai multe ori la Masterchef Australia. V-am zis ca mi-a placut 🙂

Urmeaza Cirrus, loc deschis anul trecut in spatiul pe care l-a folosit Noma cat timp au stat la Sydney. Este ultimul restaurant intr-un sir lung de carciumi, terase si restaurante de pe malul apei, in cartierul Barangaroo. Este unul din cele mai bune restaurante de seafood din ultimul timp si ne-a placut ca felurile nu sunt prelucrate si finisate la maxim, ci ingredientele sunt lasate sa straluceasca. Simplu si foarte bun.

Nomad este o combinatie de bar, restaurant si magazin de vinuri. Am ales sa stam la bar in fata la open kitchen sa vedem actiunea si sa tragem cu ochiul la feluri, ca sa ne mai inspiram ce sa mai comandam. Mai rar vazut prin alte parti, aveau inside un cuptor cu lemne in care se cocea painea si se rumeneau fripturi. Totul ne-a placut la maxim, cred ca este locul nostru preferat dintre toate vizitate. Toata seara a fost o placere culinara si atmosfera si service, totul la superlativ.

Mercado este un alt loc ce combina un restaurant cu bar si open kitchen. Este orientat spre bucataria spaniola si cu seafood local, bar cu oferta interesanta si servite gen meze, to share.

Saint Peter trebuie sa fie cel mai bun local de peste din Sydney. Nu am mancat la toate, dar asta sigur e grozav. Putin mai departe de centru, intr-un cartier care se modernizeaza trepatat (erau magazine vechi si noi, carciumi urate si restuarnte hip noi). Este renumit pentru ca nu are meniu fix, ci se schimba zilnic in functie de ce s-a “prins” la piata in dimineata respectiva.

Hubert este o bistro francez, ingropat la 2 etaje in subsolul unei cladiri, cu o atmosfera interbelica french, pian, peretii acoperiti cu desene si multe sticle de vin pe rafturi, mocheta rosie si lumina de lumanare. Meniul este evident cat se poate de frantuzesc, dar ca peste tot bazat pe minunatele ingrediente australiene. Service aici a fost pathetique de groaznic dar mancarea a salvat cu brio experienta.

Eleven Bridge a fost alegerea pentru seara aniversara a lui foodie man. Am zis ca pana ajungem la Eleven Madison, merge si Eleven Bridge. Fine dining all the way, no “hi babies” in locul asta 🙂 Meniu semi fix (am avut de ales la main intre doua feluri) dar nu din cel lung de nu mai poti sa vezi desertul. Acum sincer, cred ca ne-am cam plictisit de fine dining si itsy bitsy chestii pictate in farfurie, pentru ca desi mancarea a fost foarte buna, tot la Nomad si la Saint Peter ne-a ramas inima. Dar aici pot sa spun ca au fost cele mai bune cocktailuri si cel mai impresionat prezentat desert, cel special aniversar cu lumanare.

Din pacate acest restaurant se va inchide pe 13 mai, in urma unei reorganizari a grupului din care face parte, grup care de altfel a fost responsabil de catering la evenimentul Top 50 din Melbourne, so big group. Ne bucuram ca am reusit sa il mai prindem deschis si se aude ca au planuri mari pentru locatia care ramane disponibila.

Bennelong a fost ultima cina in Australia. Este unul din restaurantele din complexul Operei, care nu are numai o sala de spectacol ci mai multe, plus spatii horeca plus magazine si expozitii. Este mai mult un spatiu polivalent decat o opera si atat. Back la restaurant, am ajuns un pic mai devreme sa incercam intai barul, renumit pentru cocktailuri. Intradevar, spectacol cu azot lichid varsat din pahare pe jos, puf, fum, show. Alcooluri infuzate inhouse si all that jazz. La masa ne-am bucurat ca nu e meniu lung fix ci un meniu a la carte clasic. Felurile cu peste au fost incredibile si evident faimoasa lor pavlova in forma Operei a fost a real joy. Totul sub un acoperis foarte inalt, cu arcadele cunoscutei constructii si cu o priveliste spre oras care sa ne ramana la suflet.

Si daca toate astea nu erau suficiente mai gaseai food courts peste tot, la parter si subsol de cladiri de birouri. Cel mai mult ne-a placut cea din piata   pentru ca era semi deschisa. Oferta aici era extrem de variata si multe optiuni pe heallthy. Zeci si zeci de feluri de salate si gratare si optiuni din toate bucatariile lumii. Plus un supermarket gourmet. Pana acum credeam ca cele mai tari food courts sunt in Singapore, dar cele din Sydney sunt clar mai frumoase.

In concluzie Sydney are un food scene incredibil, desigur sustinut de oferta extrem de generoasa de ingrediente locale si de pasiunea pentru mancare a australienilor.

Daca ati rezistat pana aici sa va spun cate ceva si despre activitatile turistice din zona. Intr-o zi am dat la picior o tura de oras si am vazut cam tot ce era de vazut. Incepand de la promenada din fata Operei, apoi prin gradina botanica, zona Barangaroo si Darling Harbour, peste tot o bucurie sa te plimbi. Am vizitat zoo si acvariul din Centru (cea mare ni s-a parut cam departe doar ca sa vedem niste canguri care erau peste tot).

O zi am stat la Bondi Beach, plaja faimoasa pentru surferi si nu numai, si ne-am plimbat prin zona si am stat la plaja, ma rog asa pe un prosop ca era deja toamna si se cam dusese vremea de baie.

Tot in Bondi erau cele mai multe semne ale preocuparii catre sanatos dus la extrem. Restaurante dedicate low si fara toate nenorocirile si strazi intregi pe care era interzis fumatul.

O alta zi am fost sa vizitam Blue Mountains, o zona muntoasa de langa Sydney, cu un canion si o cascada. Am luat un tur organizat pentru ziua asta, si a fost foarte bine. Totul a mers ca uns, ghidul a fost foarte simpatic si informat, fara cozi la telecabina, si am bifat toate punctele turistice importante, un centru de istorie aborigena, o padure tropicala si chiar o stanca mai putin cunoscuta unde ne-am pozat periculos 🙂 Drumul inapoi a fost cu un waterbus si ne-am bucurat si de o plimbare in port la apus inclusa.

Pentru incheiere va spun ca Sydney nu este o destinatie de shopping, marcile din Europa si SUA sunt mult mai scumpe ca la ele acasa iar branduri locale sunt putine. Cizme UGG sunt la orice colt de strada dar mai mult de jumate sunt fakes, asa trebuie ales cu grija sau in cazul nostru deloc. Dar am venit acasa cu o palarie noua made in Australia, sa fie la colectie.

Next week urmeaza episodul despre alta zona a Australiei si despre diving 🙂 Stay tuned.

5