Intr-o zi ma suna tata ca a impuscat niste iepuri si daca nu vreau si eu unu sa gatesc. Sceptica pana acum in privinta hobbiului lui, de data asta am cedat. Daca tot ma dau foodie apoi sa gatim si vanat, mai ales daca e adevarat (adica nu de pe la carfur and co).

Si am scotocit eu prin carti, si am gasit in manualul de la scoala din Italia cum se gateste lepre (sau hare pe engleza), adica iepure de camp. Care se gateste altfel decat coniglio (sau rabbit pe engleza) , adica iepure de crescatorie de carfur.

Se gasesc putine retete cu iepure de camp, evident pentru ca putina lume mai impusca asa ceva cu scopul final de a pune ceva in oala. Reteta pe care am facut-o eu este una antica si veche toscana/etruscana din zona Arrezo, de pe vremea cand oameni vanau pentru cina.

Iepuroiul se marineaza peste noapte in: apa, otet de vin rosu (mai ii ia din gustul proeminent de vanat), o ceapa, o tulpina de telina, usturoi, niste rozmarin. Ca sa incapa in lighean l-am taiat in bucati mai mari. In timp ce munceam la transhat cu toporisca (cutitul nu taia oasele), the foodie man ma privea melancolic “mai stii dear acu vreo 10 ani cand nu vroiai sa pui mana pe un piept de pui dezosat de la supermarket…si acu transezi vanat 🙂 “. Eeei ce vremuri…

A doua zi se scoate, se usuca un pic si se prajeste in putin ulei pe toate partile pana prinde culoare frumoasa, apoi se da deoparte.

In aceeasi oala se pun o ceapa, o tulpina de telina si un morcov taiate marunt si se soteaza in uleiul ramas. Se pune la loc iepuroiul, un pahar de vin rosu, o conserva de rosii tocate, niste frunze de dafin, sare si piper si supa de legume (eu am folosit cub de legume bio de la Pukka Food) cat sa acopere carnea, si se fierbe la foc mic vreo trei ore.

Dupa trei ore se scoate carnea din sos, se da jos de pe oase (mai bine zis cade de pe oase asa frageda se face) si se taie cu cutitul marunt marunt. Se pune la loc in sosul de legume. Dintr-un iepure mediu a iesit o gramada de sos, sa zic de 10 portii.

Se fierb pappardelle (eu am luat din cele proaspete de la carfur) si se servesc peste sosul de carne.

De ce se numeste “pappardelle sulla lepre” adica paste peste sos si nu invers cum se obisnuieste? Este un detaliu lingvistic din latina si denota ca iepurele este mai mult decat un ingredient, este o simfonie a gustului.

Si fara exagerare, acest sos chiar este o simfonie a gustului.