Asta e ultima compunere legata de vacanta in Provence, multa a mai fost si mult am mai avut de scris. Aici despre piata de peste din Marsilia, care nu intra in oala comuna a pietelor de sat de Provence. Are cu totul alt profil si ambient.
Este singurul lucru care mi-a ramas asa ca o amintire placuta din orasul cel cah si asa ca am zis, merita si el un loc separat de postul in care m-am plans in sus si in jos de cat de cah e in Marsilia.
Without further ado, iata deci cum e piata asta. Mai intai ar trebui sa mergeti la ea devreme. Noi am ajuns destul de tarziu, baietii nu s-au lasat convinsi sa se scoale mai devreme “numa ca sa mergem la piata”. Of. Asa ca am ajuns pe la un 10 jumate de mare lenesi. Si cu toate astea am avut ce sa vedem. In portul turistic de unde pleaca toate vaporasele, se intind pe asflat tarabele cu pestisori adusi cu barca micutza, trasa la mal chiar acolo, si vanduti de pescarul cu pricina, sau de nevasta lui. Ceea ce mi s-a parut foarte dragutz, ca mai sunt astfel de pescari. De asta mi-a si palcut piata, ca nu pretinde sa fie ce nu este, ca in celelalte din zona unde vanzatoru si produsu nu erau din locu ala ci vindea marfa de la piata de gros. Asta e clar o piata old style.