Pentru ca abia acum am reusit sa gasesc pozele dupa santier, asa, la sfarsit de iarna (sper, ca nu mai suport…) va povestesc cum am petrecut de sarbatori fara zapada dar cu mancare de care merita sa povestesti acasa.
Anul acesta am plecat toata foodie family (copii, bunici, juma de casa in tzashpe valize…) pentru 2 saptamani in Alpii Francezi cu gandul la zile insorite pe partie si seri la gura sobei cu fondue.
Dar cum si incalzirea globala s-a gandit sa-si faca vacanta in aceasi statiune…am petrecut o mare parte din timp admirand ploaia din restaurante si magazine de mancare, si nu pot sa zic ca mi-a parut foarte rau, cel putin mie (pentru ca o zi pe partie pentru mine incepe cu echiparea a 2 copii, carat pe partie echipamente, alergat la toaleta din mijlocul cozii de telescaun…and so on).
O statiune franceza este perfecta pentru un foodie, pentru ca, nu-i asa, dupa cum incepe desenul meu animat preferat “cea mai buna mancare e in Franta”…Sa incepem cu magazinele de specialitati.
Intr-un astfel de magazin gasesti cam orice branza iti poti imagina, ca doar Franta e tara branzeturilor…
Pe langa rotile de cascaval in diverse stadii de mucegaire, randuri si randuri de uleiuri si oteturi parfumate, gemuri, terine, biscuiti, paste de casa…
Zahar cubic in sirop de lamaie, caise, violete, pere williams…
Otet de zmeura, mango, busuioc, visine, smochine…
Am vizitat ca pe niste muzee magazinele cu saucisons, randuri si randuri de cosuri pline, atarnate de tavan…
Saucisons maigre nature, maigre fume, cu nuci, alune, migdale, cu toate culorile de piper, cu ciuperci in fel si chip, cu afine, in coaja de brad, afumate sau nu…
Un alt magazin foarte interesant (mai mult pentru Andrei, recunosc) a fost TEDDY BEER, unde aveau cred toate berile din lume. De unele auzisem si eu, de altele nu si nici nu cred ca imi doream (delirum tremens?!). Pe langa berile sa le zicem normale, mai gaseai beri in sticle imense, sau in forme ciudate, la pachete tip cadou cu pahare branduite. Prezentarea tip Metro nu era foarte atragatoare dar oferta bogata si deosebita atragea multa lume in magazin, si am stat si noi vreo 15 minute.
Daca oferta din statiune nu pare suficienta, in fiecare miercuri pleca din fata primariei un autobuz special care mergea la piata din satul cel mai apropiat, te astepta frumos acolo 45 de minute, dupa care se intorcea in statiune. Cred ca e primul autobuz pe care l-am vazut in viata mea pe care sa scrie “cursa speciala – La marche”.
Aici alti saucisons, roti de cascaval, terine si niste legume de sezon.
In concluzie o vacanta reusita gatronomic, si mai putin sportiv. Pentru mancare as reveni oricand, pentru partii nu si nu pentru ca de data asta nu am prins prea multa zapada (care si-a luat revansa in Bucuresti) ci pentru ca…ratracu trece o data pe zi, dupa aia ce o da domnu si ce mai lasa aia cu placa, programul de la telecabina e pus asa de design ca ei dau drumu cand se trezesc si au chef, lejer ca doar e vacanta.
Buna Mona,
in weekend am aflat despre pasiunea ta. Recunosc ca imi tin respiratia si citesc posturile tale. Poate te conving sa ma inveti si pe mine din secretele tale.
Juy
zi-mi cu ce-ai venit acasa din magazinele alea. eu am facut cumparaturi virtual din pozele tale:)
by the way, m-am invatat minte si acum citesc noutatile de pe blog DUPA ce-am luat deja pranzul. sa nu ma mai ia cu ameteala. referitor la partea de final, eh, francezu’ nu-i austriac si nici austriacu’ nu-i francez. recunosc ca mie imi plac popoarele nu neaparat organizate, dar care mananca bine si traiesc vesel:D
mi-am luat o selectie de saucisons, care majoritatea au ajuns prin omlete; mult, cat de mult beurre d’Isigny am calculat eu ca o sa mancam pana expira; un set de fondue de ciocolata; si o carte despre bucataria alpina franceza.