Pentru ca foodie family este o familie sportiva (hello, la cat mancam…e cazul ca altfel ne facem cat malu), nici o iarna nu trece fara sa mergem la ski. Si la ski planuim traseele si partiile in functie de unde vrem sa mancam la pranz pe partie. Si locu cu pricina este the chosen one, mai ales daca are pe lista Kaiserschmarren. Deci se poate interpreta ca mergem la ski sa mancam clatite 🙂 lucru care sort of defeats the whole purpose… dar sa revenim.

Asta e un desert de iarna, care se gaseste mai ales in Austria, dar si in Italia am dat de el (in zona lipita de vecinu austriac). Este un fel de clatita mai pufoasa, taiata aleator si servita cu un sos de fructe, mai ales de mere sau prune. Si cum azi se pare ca vine  primavara (omg finally), ii spun iernii Auf Wiedersehen cu postarea aceastei retete, pe care am incercat-o prima data anul asta acasa.

Also, beginnen wir.

Mai intai se pun la inmuiat niste stafide, cam o mana pt doua portii zic. Eu le inmoi in apa, dar se pot pune si in suc de ceva fructe sau chiar in rom (daca nu sunt kinderi la masa). Se amesteca 250 ml lapte, 4 galbenushe, 1 lingura de zahar vanilat (din cel home made, nu ala de la pliculetz; in caz ca nu exista prin zona, merge si zahar normal cu putin extract de vanilie) si 120 gr de faina, pana are o consistenta omogena.

Se bat si cele 4 albushe cu un vf de sare si 50 gr de zahar pana stau tzepene, si se incorporeaza in aluatu de mai sus.

Acuma, intr-o tigaie maaaare, cea mai mare din dotare, se incinge niste unt, se toarna aluat (cam jumate) se presara stafide (tot jumate din ele) si se coace ca o clatita. Adica sta pe o parte 4-5 min, se intoarce pe celalalta parte (tricky dar chiar daca se rupe nu conteaza prea mult) inca 3-4 minute si la final se da si la cuptor 5 minute (incins inainte la 200C).

Se taie clatita, fara mila sau mare talent artistic,  in tigaie, se presara un pic de zahar, si se mai perpeleshte pe foc ein bisschen.

Se rastoarna intr-o farfurie (sau mai multe daca va lasa pofta), se pudreaaaza cu zahar si se serveste cu piure de mere.

Piureu de mere se cumpara de la supermarket (am vazut la megaimage unul ce parea competent) sau se face rapid asa: se curata niste mere, se pun intr-o craticioara la foc mic cu un pic de apa (cat sa le acopere), cu un pic de zahar (depinde de felu de mere si cat de acre sunt) si niste zeama de lamaie. Cand se face compot se face piure cu un mixer/blender, si se pune din nou pe foc mic cu un cubuletz de unt pana se topeste si untu si se inneaca in mere. Si gata piureu.

Ideal de mancat intr-o zi cu ninsoare (nu am dus lipsa anul asta), la gura sobei , depanand poveshti de pe partie. Eu de exemplu, v-ash plictisi cu singura mea cazatura de anul asta (cine nu are casca sa-si cumpere) si cu rezultatele deosebite la sportul alb ale kinderilor din dotare ( locul 3 cu felicitari).

Guten Appetit!