I-am promis lui foodie teen ca il duc la Paris daca termina clasa 7 cu 10 la franceza. Sa ne intelegem, posibiltatea sa se intample asta era minima pentru ca terminase clasa 6 la o scoala unde nu prea s-a facut mare lucru la materia asta, nu avusese o tema tot anul si lua note pe ochi frumosi la propriu. Cand am intrebat profesoara respectiva pe ce ii da 9 si 10 cand eu stiam ca nu stie nici de 6 mi-a spus deschis ca e cuminte si “asa dragutz” 🙂
Am mutat blondul “dragutz” la alta scoala unde am dat din noroc peste o profesoara de franceza minunata, la care invata de drag, si unde a recuperat 3 ani intr-unul fara eforturi deosebite. Si uite asa a terminat goe cu 10 si l-a dus mamitza la Paris. Doamna il duce la olimpiada de franceza 🙂
Trecand peste acest introduction am folosit la maxim cele 4 zile din capitala Frantei pe obiective turistice si gurmande. Cum foodie teen e mare pasionat de mancare am facut programul astfel incat sa trecem prin toata gastronomia franceza, de la bistro de cartier la restaurant stelat, asa ca o mini lectie/seminar/training.
Pana sa ajungem la mancare cate ceva despre turismul in Paris in 2017. Foarte lejer, fara cozile eterne pline de turisti pe care mi le aminteam, dar cu un control sever la majoritatea obiectivelor. Control tip aeroport la Louvre si Tour Eiffel, control in ghiozdane si genti si la Notre Dame si la Apple Store si chiar si al H&M. Jandarmi catre patruleaza inarmati serios si pe strazi si printre statui in muzeu. Desi intelegem perfect de ce se intampla asta si nu protestam pentru ca era evident pentru siguranta noastra, nu se poate sa nu te impresioneze cum a evoluat lumea in care traim. Dar cum le-am povestit la fiecare eveniment din lume ce si cum s-a intamplat, foodie kids s-au bucurat nestingheriti de mini vacanta la Paris. Allons y!
Am stat intr-un hotel care ne-a placut foarte mult, mai putin in dimineata in care nu am putut iesi din el pentru ca era inconjurata cladirea de banda de politie pentru un suspiciune de bomba in cladire. Am plecat repede sa mancam ceva la o terasa mai departata.
Daca tot am vorbit de mic dejun, am optat pentru varianta clasica la terasa cu vedere la drum, si erau o multime pe langa hotel.
Tot dimineata faceam si un tur al patiseriilor unde gustam cate ceva care ne facea cu ochiul, de la prajituri la senvisuri cu jambon.
Tot la capitolul cofetarii mai avea in program si dupaamiaza o tura, am ajuns la Angelina pentru ciocolata calda (over rated) si la Jacques Genin pentru niste prajituri minunate.
Dar am mancare si mancare serioasa. Am inceput in prima seara cu A la Biche au Bois, un mic restaurant de cartier, traditional si rustic, facut faimos de David Lebovitz la el pe blog, dar merita the hype. Nimic aranjat cu penseta pe farfurie, doar mancare ca la mama (daca mama era frantuzoaica si gatea divin). Incepuse si sezonul de vanat si sunt faimosi pentru modul cum il prepara.
Al doilea in program a fost La Bourse et La Vie, un bistro clasic francez, cu meniu foarte scurt, feluri clasice dar interpretate si prezentate mai modern. Ar fi unul din cele mai bune bistrouri in momentul asta in oras, pentru ca ofera feluri traditionale pe care toata lumea vrea sa le manance dar executate perfect.
Un pranz delicios am mancat la Breizh Cafe, o creperie faimoasa cu restaurante si in Bretania si in Tokio. Dulci si sarate, crepe si galete cu faina noramala sau integrala, toate au fost absolut minunate. Nu fac rezervari si am stat la coada pe trotouar aproape o ora ca sa intram. A meritat! Aici am hotarat sa trecem pe lista Bretania si Normandia, foodie man pentru stridii, eu pentru caramelul sarat.
Tot la pranz am mai avut o experienta merveilleuse la Juste. Un bar si take away cu fructe de mare, iti puneai in cos ce voiai si la final le dadeai la gatit, in cateva variante disponibile. Apoi te asezai la masa si veneau cand erau gata. Mese comune pline de oamenii muncii din cartierul financiar, o atmosfera de pranz cum numai la Paris poti vedea, sunt sigura.
Un alt pranz de poveste a fost la Cafe Trama. Am venit aici pentru croque-monsieur pentru care sunt faimosi, dar nu aveam rezervare si patroana ne-a expediat rapid desi avea o masa libera dar “pas pour vous” (tr: nu pentru voi). Am ramas ca niste catelusi tristi in ploaie (afara era soare si frumos). In timp ce foodie man butona nervos unde naiba mancam noi (bun si foarte bun nu orice si oricum) eu stateam in intrarea cafenelei cititind cu ochi tristi meniul si suspinand. Acum nu stiu daca avea o rezervare ce s-a anulat sau i-a fost mila de noi, dupa 10 minute de stat la usa ne-a chemat si ne-a dat masa aia. Nu am zis mai din suflet merci beaucoup ca atunci. Eh, si ce bun a fost.
Inapoi la masa de seara, am ajuns printr-o ploaie care numai in Paris poate fi placuta la Grand Coeur, restaurantul din oras al lui Mauro Colagreco (of Mirazur fame, locul 4 in Top 50). Deja alt nivel, se vedea (sau cel putin eu m-am prins) ca unele bucati au stat si pe la sous-vide, tehnica avansata si totul foarte delicios. Si are cea mai frumoasa terasa pe care am vazut-o in oras, intr-o curte interioara cu o scoala de dans. Toata seara ne-am uitat la balet 🙂
Inchei povestea despre mancare cu cel mai cel mic dejun de la Fontaine de Belleville, unde painea era perfect de crocanta, oul moale fiert perfect, cafeaua productie proprie sau ceva si ea perfecta si vecinii de la mese care citeau si scriau in jurnale la micul dejun. Seara aici este bar si au loc concerte de jazz.
Am mai mancat un senvis jambon beurre minunat la Caractere de Cochon (adica, evident, non?)
Desi era septembrie nu am putut sa ratam o inghetata la Berthillon.
Mi-a placut foarte mult excursia asta, nu mai fusesem in Paris de cativa ani si tare frumos este. Am ramas in minte cu imaginea acestei doamne cu par argintiu si blugi albi care a iesit sambata dimineata sa cumpere o bagheta si mergea cu pas vioi spre casa (cred). Sper sa traiesc si eu asa ceva la 60 de ani…nu ar strica sa ma incapa si blugii albi atunci 🙂
Intre timp abia astept sa revin. Au revoir!
