Noiembrie pare a fi Cenusareasca calendarului, nimic deosebit nu se intampla in general noiembrie. Prin alte parti exista Thanksgiving dar sarbatoarea asta nu s-a importat inca la noi si parca imi pare rau. Pentru ca avem nevoie sa ne amintim, zilele astea mai mult ca oricand, sa fim recunoscatori. Pentru ca suntem bine si noi si ai nostri, pentru ce avem, pentru prieteni.

Pentru Foodie Family insa sunt 2 evenimente care fac luna noiembrie totusi una notabila si pe care o asteptam cu drag. Foodie kids au o vacanta intrasemestriala si este plin sezon de trufe. Daca le combinam ne iese o minivacanta cu trufe 🙂

Cu trufele suntem prieteni de mult, si ne credem connoisseurs de cand am fost in Alba la Targul Mondial al Trufelor acum vreo 2 ani. Asa ca dupa ce am tot vazut ca Mazi s-a tot dus dupa trufe undeva in jud Mures am zis ca trebuie sa incercam si noi locul.

Valea Verde este un miniresort in jud Mures, la care ajungi dupa un drum bun pana la Sighisoara si de acolo inca o bucata, o parte prin padure pe un drum forestier (foarte bine intretinut). Adica este la capatul unui drum pe care nu ai fi ajuns din intamplare niciodata. Dar merita sa il cauti. Ne-au placut mult casele refacute, noi am stat intr-una din ultimile renovate intr-un apartament cu 2 dormitoare si living, foarte comod si placut. In main house este restaurantul, si aici ne-am petrecut o mare parte din timp.

Am ajuns vineri seara la timp pentru cina si a fost ca intr-o poveste. Adica cine nu ar vrea sa ia cina intr-un loc ca asta…Sa ne intelegem, eram la capatul unui drum prafuit de km, intr-un sat cu un singur bec pe strada si la capatul strazii….asta. Dreamy.

Dupa cina ne-am plimbat prin sat pana la casa in care stateam noi, am admirat miile de stele cum numai in mijlocul pustietatii pot fi vazute si am incheiat seara cu un joc de scrabble (baietii) si o carte buna (eu).

Sambata dimineata am inceput cu un mic dejun copios: oua benedict cu trufe, clatite cu gem de casa, selectie de salamuri si branzeturi locale, si o cafea Nespresso. What else 🙂

Apoi am plecat sa cautam trufe impreuna cu padurarul Viorel si cainii de serviciu in ziua respectiva. Nu as fi crezut niciodata ca sunt atatea trufe in Romania, practic cainii gaseau una la 5 minute, unele micute pe care le si mancau dar si multe frumoase si mari. Padurarul ne-a spus ca sunt si destule albe, si pe langa trufe am mai gasit si multe ciuperci de padure foarte bune. Foodie kids au fost foarte incantati de actiune si am avut si noroc de o vreme superba de toamna.

Padurarul ne-a povestit cate si mai cate, cu trufe si cu italieni, cu ciuperci si caini trufari, cum mai toata productia lui pleaca in Italia (na poveste, te duci pana in Italia si trufe romanesti primesti) si ca un caine bun gasesti si o tona de trufe pe an…de necrezut.

Inapoi la baza, am avut parte de un pranz cu trufele proaspat gasite, si pot sa spun ca nu se compara cu nimic aroma unei trufe scoase din pamant de 1 ora. Risotto pentru adulti, burger de vita angus locala pentru foodie kids, ambele acoperite cu un strat generos de trufe.

Dupa o lunga siesta am revenit la main house pentru o cina lunga tot cu trufe impreuna cu un wine pairing foarte inspirat (aici il cred pe cuvant pe foodie man)

 

Duminica dimineata cand am plecat spre casa ne-am promis ca vom reveni aici pentru trufe, nici nu ne mai gandim sa mergem in Italia cand e sezonul trufelor. Am luat cu noi acasa cateva trufe frumoase si o punga mare de ciuperci vinetii culese din padure, despre care padurarul ne-a spus ca sunt foarte aromate. Si a avut dreptate, am produs din ele o supa de ciuperci cu un depth of flavour fantastic.

Iar in saptamana urmatoare a fost la noi acasa festivalul trufelor 🙂

O minivacanta mai frumoasa de noiembrie nici nu se putea.

4